Luni, 31 ianuarie, la ora 19.00, ești invitat la lansarea online a volumelor de teatru „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal și Țara lui Gufi”, de Matei Vișniec, apărute la Editura Cartier, colecția Cartier popular.

Alături de Matei Vișniec vor participa: Ion Bogdan Lefter, Daniela Șilindean, Petru Vutcărău

 Moderator: Emilian Galaicu-Păun, scriitor, redactor-șef al Editurii Cartier

Discuția va fi transmisă live, pe paginile facebook ale Editurii Cartier și Librăriilor Cărturești.

Înregistrare disponibilă ulterior și pe canalul Editurii Cartier de pe YouTube.

Evenimentul este organizat de Librăriile Cărturești și Editura Cartier.

Zece definiţii subiective ale teatrului, după Matei Vișniec:

-Teatrul est un om care vine în faţa altui om şi îi spune: sunt oglinda ta, sunt umbra ta, sunt pleoapa ta, sunt amiaza ta, sunt tu.

-Teatrul este o încăpere mare fără ferestre unde oamenii devin ferestre.

-Teatrul este atunci când cineva te invită să intri în propriul său creier, în propria sa inimă şi în propria sa fiinţă, iar tu o faci ezitant, dar descoperi că eşti primit acolo cu mare bucurie şi cu braţele deschise întrucât ai darul de a vindeca, cât de cât, măcar puţin, durerile lumii.

-Teatrul este o numărătoare inversă esenţială pentru umanitate, făcută de cineva care a uitat ordinea cifrelor.

-Teatrul este Beckett care se uită la o piesă de Cehov care se uită la o piesă de Shakespeare care se uită la o piesă de Euripide care îl recită pe Homer care se uită la cer cu ochii săi orbi.

-Teatrul est un depozit de scaune din interiorul căruia se aud uneori ţipete, urlete, muzică. Nimeni nu ştie ce se întâmplă acolo, oamenii fac uneori coadă în faţa clădirii, trag cu urechea, dar nimeni nu are curajul să intre înăuntru. Este adevărat că unii dintre cei care au intrat nu mai ies niciodată.

-Dar, de fapt, ce este teatrul? Îl întreabă brusc sufleorul pe actorul care tocmai işi debitează monologul cel mai important din piesă. Perturbat, marele actor işi uită rolul, se înfurie, se duce la cuşca sufleorului, îl înşfacă de guler şi încearcă să-I tragă afară, dar nu reuşeşte întrucât sufleorul se zbate teribil şi strigă după ajutor. În tot acest timp spectatorii râd în hohote, regizorul face atac de cord, iar o doamnă din primul rând se indrăgosteşte de sufleor.

-Teatrul este o cortină făcută din pleoape.

-Teatrul este un fier de călcat făcut din aburi pentru a călca nişte cămăşi făcute din ceaţă.

-Ce este teatrul nu ştiu, dar ştiu precis ce nu este. Nu este un tren care ajunge la timp, nu este o maşină de calculat, nu este o săptămână formată din şapte zile, nu este o mână care are cinci degete şi nu este un iluzionist căruia îi reuşesc numerele.

MATEI VIȘNIEC, poet, dramaturg, romancier și jurnalist este născut pe 29 ianuarie 1956 în Bucovina, la Rădăuţi, oraş fabulos tăiat în două (cu tot cu cimitir) de o cale ferată care reprezintă pentru autor axa de simetrie a universului. Oraşul este descris pe larg în romanul publicat de Matei Vişniec la Cartea Românească şi intitulat Cafeneaua Pas-Parol.

Mama, Minodora, a fost educatoare. Tata, Ioan, a fost funcţionar.

A debutat cu poezie în clasa a patra când a versificat o fabulă de La Fontaine. Ulterior a descoperit în literatură un spaţiu de libertate şi s-a hrănit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Caragiale, Nichita Stănescu… I-au plăcut foarte mult suprarealiştii, dadaiştii, povestirile fantastice, teatrul absurdului şi al grotescului, poezia onirică şi chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, aproape totul cu excepţia realismului socialist.

Studiază la Bucureşti filozofia şi devine foarte activ în sânul generaţiei 80, fiind membru fondator al Cenaclului de luni. Crede în rezistenţa culturală şi în capacitatea literaturii de a demola totalitarismul. Crede mai cu seamă că teatrul şi poezia pot denunţa manipularea omului prin “marile idei”, precum şi spălarea creierelor prin discursurile ideologice.

Înainte de 1987 se afirmă în România prin poezia sa epurată, lucidă, scrisă cu acid. Incepând din 1977 scrie piese de teatru care circulă masiv în mediul literar, dar care sunt interzise pe scenele profesioniste. Proza sa rămâne însă una de sertar.

În septembrie 1987 părăseşte România cu o viză de turist, ajunge în Franţa unde cere azil politic. Începe să scrie în limba franceză, lucrează la BBC Londra între 1988 şi 1989, apoi începe să lucreze la Paris pentru Radio France Internationale. Devine cetăţean francez în 1993, dar îşi păstrează şi cetăţenia română.

Din 1987, de cînd trăieşte în Franţa, piesele sale au traversat frontierele şi numele său s-a aflat pe afişe în aproximativ 40 de ţări.

Premiul European acordat în 2009 de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa pentru întreaga activitate.

Premiul de Literatură Europeană Jean Monnet acordat în 2016 pentru romanul Negustorul de începutul de roman (Editura Jacqueline Chambon Actes Sud).

În România i s-a decernat de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Dramaturgie. A obţinut, de asemenea, Premiul pentru Dramaturgie al Academiei Române şi Premiul UNITER pentru cel mai jucat autor român.

Cărțile pot fi cumpărate în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.

De asemenea, pot fi comandate și online:

https://carturesti.ro/carte/istoria-comunismului-povestita-pentru-bolnavii-mintal-1329476486?p=86

https://carturesti.ro/carte/tara-lui-gufi-1329476386?p=83

Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal

Tara lui Gufi

Intră în cărți pe cartier.md

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: