În contextul Zilei Mondiale împotriva Traficului de Persoane, marcată anual pe 30 iulie, CI La Strada Moldova semnalează despre compromiterea gravă a răspunsului sistemului național anti-trafic față de traficul de ființe umane.

Această zi a fost instituită acum 7 ani de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru a spori gradul de conştientizare a situaţiei victimelor traficului de fiinţe umane şi pentru a promova protecţia drepturilor acestora. Or, într-o astfel de lumină, Republica Moldova, nu are decât să-și recunoască public eșecul în a proteja copiii de cea mai gravă formă de exploatare.

Copiii sunt purtați prin sistem până când pot trece de la statutul de victimă la cel de învinuit

La Strada Moldova a semnalat în repetate rânduri despre riscurile și indicatorii de regres pe care i-a identificat în activitatea organelor de urmărire penală și sistemului de protecție a copilului, de pe poziția pe care o are ca reprezentant al beneficiarilor minori ai Programului Copii. Am reiterat că deficiențele de sistem riscă să devină o abordare normală în raport cu infracțiunile privind traficul de persoane și infracțiunile conexe. Însă, cu părere de rău, măsurile ulterioare de remediere a acestor handicapuri sistemice nu au fost luate.

Am revenit la nivelul anilor 2000. Eforturile anti-trafic se clădesc astăzi pe cazurile închise pe seama minorilor pe care nu i-am putut sau nu am vrut să-i salvăm și să-i reintegrăm în societate când încă era posibil. Din contra, acești minori au fost purtați prin sistem, i-am chemat de câte ori a fost nevoie în fața organului de urmărire penală, pentru a depune mărturii în calitate de martori sau victime ale infracțiunilor, până în momentul în care a devenit ușor și comod să-i învinuim pentru aceleași infracțiuni, spune Ana REVENCO, Directoare Executivă a CI La Strada Moldova.

Practica națională de contracarare a traficului de ființe umane este o sfidare deschisă a principiilor și normelor internaționale din domeniul drepturilor omului

Practica defectuoasă de pedepsire a victimelor traficului pentru infracțiuni săvârșite în legătură cu situația lor de expoatare este o încălcare gravă a dreptului lor legal garantat de standardele internaționale și de legislația națională. Vorbim despre sfidarea „principiului de nesancționare” transpus în prevederile internaționale de referință din domeniul drepturilor omului, cum ar fi Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, Directive ale Parlamentului European și Consiliului UE, principii și recomandări adoptate de Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile omului. Aceste prevederi se regăsesc și în legislația națională, ceea ce înseamnă că, trăgând la răspundere minori pentru infracțiuni de pe urma cărora au suferit, statul Republica Moldova sfidează prevederile cadrului legal. Spre exemplu, legea specială Nr. 241 din  20.10.2005 privind prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe, la art. 32 prevede că „Victima traficului de fiinţe umane este absolvită, în condiţiile legislaţiei în vigoare, de răspundere penală, contravenţională sau civilă pentru acţiunile pe care le-a săvârşit în legătură cu statutul de victimă, dacă aceste acţiuni cad sub incidenţa Codului Penal, Codului Contravenţional al Republicii Moldova sau a Codului Civil”.

Programe de reabilitare socială pentru copiii-victime ale traficului nu există

Sistemul de drept național eșuează în sarcina pe care o are de a identifica infracțiunile de trafic de persoane, de a investiga și a atrage la răspundere persoanele responsabile de comiterea acestor acțiuni ilegale. Modul în care sunt investigate și gestionate aceste cazuri nu respectă deloc principiul unei justițiii restaurative pentru copii. Minorii care sunt părți vătămate în cauze penale de trafic de copii ajung în penitenciar pentru acțiuni de exploatare sexuală a altor minori. Căci tocmai pentru că au fost și ei traficați o perioadă îndelungată și au ajuns să normalizeze prestarea serviciilor sexuale, acești minori implică și alți copii în lanțul exploatării sau o fac la solicitarea traficantului lor. Doar în ultimii 2 ani, țara noastră a recunoscut cel puțin 5 minore în calitate de bănuit în cauze de trafic de copiii, care ar fi recrutat și exploatat sexual alte minore, câteva dintre ele fiind în prezent în arest. Și deși, de nenumărate ori, CI La Strada a solicitat organelor competente date despre numărul de cauze penale de trafic de copii în care persoana bănuită sau învinuită este minoră, niciodată nu am primit un răspuns, invocându-se mereu faptul că asemenea statistici nu există.

Cert este că nicio victimă minoră a traficului asistată de CI La Strada în ultimii 5 ani nu a beneficiat de un program social de reabilitare și reintegrare socială, așa încât să poată depăși trauma, să-și dezvolte niște abilități de reziliență și să revină la o viață normală. Toți acești minori, fără excepții, au revenit în stradă continuând să presteze servicii sexuale pentru a-și câștiga existența, marea majoritatea fiind la scurt timp învinuiți pentru infracțiuni în care au figurat ca victime de la vârste fragede. Pentru că, oricât de vocale ar fi declarațiile autorităților noastre în fața partenerilor externi, în Republica Moldova programele de reabilitare socială pentru minorii-victime ale traficului de ființe umane nu există.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: