Te salut, cititorule! Îți povesteam ieri cum a început weekend-ul nostru. Ei bine, după ce am vizitat Mănăstirea Putna (care ne-a impresionat) am pornit mai departe.

Pe lista noastră de călătorie erau Mănăstirea Voroneț și Mănăstirea Humorului.

Mănăstirea Voroneț, situată la poalele Carpaţilor, o biserică simplă cu pereţii exteriori ornaţi în fresce. Edificiul pare un evangheliar larg deschis. Mănăstirea a fost ridicată acum 500 de ani. Biserica Mănăstirii Voroneţ este ctitoria slăvitului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt construită în 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai la 14 septembrie).

Specialişti avizaţi apreciază că arhitectura Mănăstirii este reprezentativă pentru stilul moldovenesc. 

 

Ajungând la Mănăstirea Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) ai un deja vu la prima vedere, căci seamănă izbitor cu Mănăstirea Voroneț.

Humor este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului din comuna omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către marele logofăt Toader Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului (sărbătorit în fiecare an la data de 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit la 23 aprilie).

Potrivit predaniilor din bătrâni, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), panul Ivan vornicul care era la Humor a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor.

Printr-un uric din 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (…) care este la Humor” moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”.

Domnitorii secolului al XV-lea au înzestrat mănăstirea cu obiecte prețioase și manuscrise. Dintre manuscrise se mai păstrează și astăzi Tetraevangheliarul de la Humor, dăruit Mănăstirii Humor în anul 1473 de către Ștefan cel Mare. Pe acest manuscris se precizează că Ștefan cel Mare “a dat de s-a scris un Tetraevanghel cu mâna ierodiaconului Nicodim”. Pe una din filele acestei cărți de cult se află o miniatură de o rară frumusețe care o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era pictat Ștefan cel Mare în genunchi oferindu-i Maicii Domnului tetraevangheliarul. Acesta este unul dintre primele portrete laice din Moldova.

Acest tetraevanghel a fost descoperit prin 1881 de către episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu, care a dat peste Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor din anul 1473. În prezent acest manuscris este păstrat în Muzeul Mănăstirii Putna. La 13 noiembrie 1881, episcopul își exprima opinia că miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Humor este “adevăratul și autenticul portret al marelui Ștefan”. La început, această ipoteză a fost contestată de către membrii Academiei Române, unul dintre principalii contestatari fiind Bogdan Petriceicu Hașdeu.

În primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit din cauze necunoscute. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la vreo 500 m de actuala biserică.

Ruinele bisericii Humorul Vechi au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la poziția 291, având codul de clasificare SV-II-m-A-05569. Pe această listă se precizează că ruinele se află la circa 100 m sud-vest de incinta actuală.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: