Tamara este angajată ca asistentă personală pentru fiul său în vârstă de 45 de ani, care este imobilizat la pat din cauza unei lovituri la cap care i-a deteriorat sănătatea. Ea îi oferă îngrijire specială zi și noapte, sperând că autoritățile vor găsi soluții pentru a-i asigura salariul, așa cum s-a întâmplat până acum, spune femeia în cadrul emisiunii  “Moldova gândește “, la tv8.

De 7 ani, fiul Tamarei trăiește prizonier în propriul pat. Înainte de accident, era un lemnar priceput, producând uși pentru biserici. A avut o familie și trei copii, dar nenorocirea l-a lovit neașteptat acum 18 ani, când a fost agresat în curtea casei, suferind multiple probleme de sănătate care s-au agravat în timp. Soția l-a părăsit, copiii și-au întemeiat familiile, iar acum Tamara are grijă de fiul ei în nevoie.

„Îi dau de mâncare, apoi după lemne, fac focul, dau de mâncare la păsări. Și așa toată ziua. Curățenie. Tot timpul ceva se găsește ceva de făcut. – Eu am căzut și de la etajul 5. – A fost așa ceva, la Botanica. Acolo locuiește soacra și l-a rugat să curețe zăpada de pe acoperiș. Însă a alunecat și a căzut. Norocul lui a fost că erau sfori întinse la balcoanele oamenilor”.

Grija mamei nu trece neobservată:

„Mama are grijă de mine. Eu o iubesc. – Iar astăzi este ziua ei de naștere. – Da”.

Chinul cel mai mare este atunci când vine timpul să-l spele:

„Pentru a-l spăla, pun acest scaun, aștern pe jos niște polietilenă, pornesc focul în sobă. Iau o covată, torn apa, se mai împrăștie pe jos. Așa suntem nevoiți să ne spălăm”. 

Neobișnuită cu bărbieritul, la început, procesul a fost o mare provocare: 

„Înainte îl rădeam cu lama, dar îmi era greu și arăta de parcă era un vampir. Acum folosim aparatul electric. Băiețelul mamei”.

De câțiva ani, doamna Tamara activează ca asistentă personală pentru fiul ei. Riscă și ea să fie dată afară, salariul însă era de mare ajutor pentru mica familie.

„Am niște păsări, trebuie să le cumpăr mâncare, și el vrea mâncare mai bună. Mai ales înghețată sau diferite copturi. Încerc însă să nu-i dau mult, pentru că mă tem să nu se îngrașe pentru că trebuie să-l ridic. Ne descurcăm încetișor. Sper totuși că se vor răzgândi și ne vor găsi lăsa”.

Și-ar dori să repare și acoperișul, pentru că apa deja îi ajunge în casă. Dar e clar că va trebui să amâne lucrările.

„Ardezia s-a spart, când plouă apa ajunge la tavan și se lasă. Trebuie să scot tot acoperișul, să cumpăr bârne, să schimbăm împreună cu cumnata tot acoperișul. – E o casă veche? – Veche, părinții mei au făcut-o. E făcută din lut”.

Ar mai vrea și un pat mai comod pentru fiu, să-i fie mai ușor atunci când îl îngrijește.

„Acest pat nu este comod, mi-e greu să-l întorc pe o parte. Când eram la spital, îmi era ușor. Și el se ținea de bară, mi-era comod să-i fac pansamentele”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: