Discuțiile despre sex este un subiect tabu în societatea din Republica Moldova pentru marea majoritate a societății. Când vine vorba de a discuta depsre sex cu copii noștri, părinții evită, se rușinează să discute despre asta și încheie discuția într-un mod ciudat. Astăzi, vorbim cu psihologul Valentina Cioban cum discutăm despre sex cu copiii și de ce este important să le răspundem la întrebări.

Daniela Gorincioi: Copii mereu au fost curioși în materie de sex și întreabă cum au apărut. Iar părinții, din rușine, spun că au fost aduși de barză, au fost găsiți în varză. În perioada sovietică aceste răspunsuri erau niște refrene frecvente. În prezent, majoritatea părinților sunt deschiși pe acest subiect ori a mai rămas moștenirea sovietică?
Valentina Cioban: În mare parte a rămas moștenirea sovietică, cu părere de rău. Majoritatea adulților care vin în ședințe și vorbesc despre copiii lor și educația sexuală, fac ochii mari și mirați când le spun în ce termeni trebuie să le vorbim copiilor și cum. Răspunsul este: „Chiar așa le spunem???” Da! Chiar așa le spunem! Noi nu facem altceva decât să le aducem informația corectă, fără mituri și minciuni. Le vorbim corespunzător vârstei, dar corect.
DG: De la ce vârstă ar trebui să vorbim cu copii despre sex?
VC: De la 4-5 anișori ei trebuie să știe despre denumirea corectă a organelor genitale (vagin și penis), iar de la pubertate (8-12 ani) copiii trebuie să cunoască despre conceperea corectă a lor, pe unde au apărut, cum au apărut. Mai mult decât atât, ei trebuie să cunoască în termenii corecți despre ce este un raport sexual, ce tipuri de raporturi sexuale există și despre măsurile de  contracepție. Trebuie să înțelegem că ei vin cu noțiuni „deocheate” de afară sau de la școală, astfel ei formându-și o percepție incorectă și urâtă despre sex. Părinții sunt cei ce trebuie să vină cu informația necesară, și nu semenii lor.
DG: La ce stereotipuri ar trebui să renunțe părinții atunci când este vorba de acest subiect?
VC: Ar fi vorba de trei stereotipuri:

1. „Eu singur/ă am aflat, m-am descurcat. Deci o va face și copilul meu singur.” Este total greșit. Să nu uităm că noi, ca și părinți, cel puțin generația mea (anii 80), nu am avut acest acces la informație digitală, cum o au copiii noștri. Acolo le este servită toată informația, fără filtre. Deci părinții sunt cei ce ar trebui să le fie ghid în explicații.
2. „Sexul este păcat, este greșit și este urât.”
Și aici eu vin cu întrebarea către ei: „Ai apărut pe lume greșit, urât și din păcat?”
3. „O să-i vorbesc copilului despre sex, atunci când mă va întreba.”
Este greșit și aici. Copilul tău poate să nu te întrebe niciodată despre sex. Mai ales dacă i-ai oferit o educație strictă și cu multe limitări. Acestea ar fi cele mai răspândite, dar lista poate continua.

DG: Mai pot fi întrebările despre sex un subiect tabu?
VC: Nu! Toată lumea îl practică, de la cele mai simple la cele mai perverse moduri. Sarcina părinților este să le explice copiilor noțiunile de bază, ca ei să înțeleagă corect și să poată lua decizii corecte în legătura cu începerea relațiilor sexuale. Să înțeleagă că există o vârstă de la care ar fi bine să-și înceapă viața sexuală, atunci când organismul lor este dezvoltat bine, iar organele  reproductive nu vor avea de suferit de la aceste relații
DG: Cum ar trebui părinții să reacționeze la întrebările copiilor despre sex?
VC: Absolut normal și liniștit, ca la oricare altă întrebare. Răspunsurile pe care le vor primi copiii, pot fi decisive pentru viața lor adultă. Dacă fetița vine cu întrebarea ce e acela sex și cum are lor, iar mama sau tata îi va răspunde: ”De unde ai scos așa prostie? Să nu te mai aud vorbind despre asta!”, acea fetiță va crește cu gândul că este teribil să ai o relație sexuală, va avea frică și posibil nu va fi satisfăcută de parteneri. Dar poate fi și viceversa, acea fetiță poate adopta un stil de viață sexual pervers, tocmai pentru că i s-a interzis sau i s-a vorbit că nu este bine. Copilul rămâne cu întrebare fără răspuns, ceea ce face să-i crească curiozitatea legată de sex. Ceea ce o va face să afle singură de ce părinții i-au interzis așa ceva?

DG: Ce ar trebui părinții să conștientizeze atunci când sunt întrebați despre sex?
VC: Că iubiții lor copii se dezvoltă și vor să cunoască tot. Că ei sunt cei care trebuie să le vorbească și nu altcineva. Când copilul vine la părinți cu întrebări, bucurați-vă că au încredere în voi și vor să discute aceste subiecte. Nu-i ignorați, deveniți prietenii lor cei mai de încredere!
DG: Se zice că cei 7 ani de acasă sunt importanți în viața de adult a copilului. Educația sexuală ar trebui să fie parte din sintagma cei 7 ani de acasă, nu-i așa?
VC: Da, cu siguranță! Cel puțin cunoștințele de bază despre educația sexuală, copiii trebuie să le aibă de acasă, indiferent de religie, apartenență la un grup, sex sau orientare sexuală (a părinților).
DG: Un copil dacă nu află de la părinți ceea ce vrea să știe despre sex, află din stradă, inclusiv internet. Ce este mai periculos: copilul să afle de la părinți ceea ce ar trebui să știe, ori să afle din stradă?
VC: Cum am mai menționat, copiii pot veni cu informație greșită de la prieteni sau din internet. Ei își pot crea o părere greșită despre sex, în dependență de cum le va fi adusă această informație de către semeni sau din alte surse, pentru că s-ar putea ca pentru cineva să fie scârbos, iar copiii vor lua aceeași părere. De aceea sugerez ca părinții să fie cei ce le vorbesc despre sex. Nu este necesar să vă complicați în explicații și să inventați ceva nou. E suficient să vorbiți ceea ce deja este cunoscut, corespunzător vârstei copilului.
DG: În prezent sunt cărți și desene animate referitor la sexul povestit celor mici, dar și celor cu vârste mai mari, de la 7 la 12 ani, 13-17 ani, dar și multe alte materiale informative. În ce măsură îi ajută toate astea pe părinți?
VC: Susțin aceste surse, pentru că mulți părinți nu știu încă cum ar fi bine să le vorbească copiilor despre sex și dezvoltare sexuală. Iar aici în ajutor le vin aceste surse de informații. Și dacă acolo este explicat clar și frumos, atunci de ce să nu ne folosim de ele?
DG: Cursul de Educație sexuală propus odată în învățământul școlar din Moldova a stârnit reacții dure din partea bisericii, dar și a multor părinți. Cât de important este implementarea unui astfel de curs în școli?
VC: Indiferent de religie și credință, consider necesar implementarea acestui curs în școli. Omul se dezvoltă în toate sferele, noi nu putem nega dezvoltarea sexuală a omului, toți am trecut și toți vor trece prin această etapă a vieții. Nu e nimic rușinos sau scârbos. Nu văd absolut nici o problemă în a le explica copiilor acest lucru. Îmi pare rău că în secolul XXI, religia unor oameni trebuie să fie impediment în dezvoltarea altor oameni.
DG: Mai există teoria religioasă că tinerii nu ar trebui să aibă relații sexuale până la căsătorie, punându-se accent și pe biblie. Biserica din Moldova mai crede că așa se educă tinerii dintr-un stat? Chiar dacă în școli se predă și religia.
VC: Mi-aș dori ca Biserica și teoria pe care o propune, să nu stagneze. Propun să mai cerceteze și alte teorii ce țin de corpul uman și necesitățile de bază ale omului.
DG: În anii 90 erau puține emisiuni TV ori radio la tema sexului. Copii mai mult făceau schimb de opinii între ei, inclusiv cu generațiile mai mari. Din fericire, la moment e altă situație. Și asta poate fi un avantaj pentru copii și părinți deopotrivă.
VC: De acord, însă atunci noi nu aveam acces la tehnologie, așa cum au copiii noștri acum. Eu am doi copii, iar cel mai mare încă din clasa 1 a venit cu întrebări legate de sex, pentru că văzuse cu colegii spam-uri video în telefoane. Și atunci intervin eu, ca părinte, cu informația și explicațiile de rigoare, astfel încât să-i fac o închipuire clară și corectă despre dezvoltarea sexuală, iar apoi despre alte întrebări legate de sex.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: