Marina Belostecinic este o altă conațională de a noastră care a plecat definitiv din Moldova. A plecat în Marea Britanie, cu toată familia. Are un job, a născut în Londra al doilea copil, iar în ceea ce privește posibilitatea de a reveni în Moldova, șansele sunt slabe.

 

Daniela Gorincioi: Ai plecat din țară împreună cu familia? Care a fost motivul vostru de a pleca din țară?

Marina Belostecinic: Îți spun cu toată sinceritatea că dacă îmi spunea cineva opt-zece ani în urmă că acum voi locui în Marea Britanie aș fi zâmbit mult și aș fi zis că este o glumă bună. Nu exista în planurile mele de atunci o posibilă mutare în altă țară. Dar uite că acum sunt aici cu familia mea, soțul și 2 copii. Mai întâi a venit soțul meu în anul 2016, a luat această decizie după ce afacerea pe care o aveam acasă nu mai mergea conform așteptărilor noastre, lucrurile deveneau din ce în ce mai complicate și a fost luată decizia de a vinde tot și de a pleca. După jumătate de an am venit și eu cu băiețelul nostru care atunci avea doi ani, am stat patru luni și m-am întors acasă. Nu m-am putut acomoda deloc, nu eram pregătită la acel moment pentru o astfel de schimbare. Soțul meu a mai rămas în Marea Britanie, pe atunci ne gândeam că pentru o perioadă scurtă de timp și se va întoarce și el, dar nu a fost să fie. Cred că foarte multă lume care a plecat, inițial au plecat pentru un an, care mai apoi s-a transformat în doi, trei și mai mulți. Venea o dată la câteva luni acasă, dar am înțeles că nu mai putea continua așa mult timp. Și în 2019 am luat decizia să ne mutăm toți trei în Marea Britanie. De această dată a fost o decizie bine gândită, asumată și dorită. Mi-am dat demisia de la locul de muncă pe care îl aveam, am luat copilul din grădiniță, cu inima grea că mă despart pe o perioadă îndelungată de părinți, de soră și de cei dragi, totuși am făcut bagajele și am pornit spre marea noastră aventură. Am plecat pentru că ne doream o situație financiară mai bună, mai stabilă și pentru oportunitățile de dezvoltare  pe care le găsim aici.

DG: De ce ați optat pentru Londra?

MB: La drept vorbind nici nu am avut alte opțiuni. Soțul meu avea deja câțiva prieteni stabiliți aici în Londra și ei au fost cei care i-au sugerat să vină și el. Este foarte important ca la început să ai pe cineva care să te ghideze și să te ajute să înțelegi cum funcționează lucrurile. Sincer, mă bucur că anume Londra, Marea Britanie a fost să fie locația în care ne-am mutat, pentru că ni se potrivește destul de bine. Copiii se simt bine aici, băiatul mai mare are prieteni, merge la diverse activități extrașcolare, suntem bine și cu anotimpurile aici, vara nu prea cald, iarna nu prea frig. Marea Britanie este o țară frumoasă, cu multe orașe istorice, cu vederi impresionante și locuri pitorești pe care abia urmează să le descoperim.

DG: Cum ați reușit să vă adaptați la mediul britanic?

MB: Eu zic că am reușit să ne adaptăm destul de bine, chiar surprinzător de bine pentru mine. De-a lungul timpului am înțeles că cel mai bine e să nu ai așteptări de la nimeni și nimic, lucrurile nu trebuie forțate dar trebuie luate ca atare și adaptate ritmului vieții. Primul lucru pe care l-am făcut atunci când am ajuns a fost să ne înregistrăm la medicul de familie și să îl înscriu pe băiat la școală, da, la 4 ani și jumătate el a mers deja la școală. A urmat o perioadă de câteva luni de adaptare, de emoții, de griji, un amalgam de stări și gânduri. Dar le-am luat pe rând, una câte una, după ce băiatul s-a acomodat la școală am putut să merg și eu la serviciu, apoi mi-am luat permisul de conducere aici, am început să ne gândim la al doilea copil, la o locuință a noastră ca să nu mai stăm cu chirie, și acum suntem foarte recunoscători universului că le avem pe toate acestea.

DG: Mulți moldoveni au ales să trăiască în Marea Britanie. În Londra, comunicați între voi? Vă ajutați când este nevoie?

MB: Și noi avem mulți prieteni și cunoscuți aici. Cu majoritatea din ei suntem prieteni de mulți ani încă de când eram cu toții în Moldova. Ne întâlnim destul de des, mai ales că locuim foarte aproape unii de alții. Mulți dintre ei, inclusiv și noi, locuim la periferia Londrei, un pic mai departe de aglomerația metropolei. Copiii noștri deja leagă prietenii între ei și asta ne apropie și mai mult. Să știi că moldovenii nu se întâlnesc doar la petreceri și de sărbători, dar și atunci când au nevoie de ajutor. Cel puțin cercul nostru de prieteni este unul foarte unit, testat în timp și pe ajutorul cărora te poți baza.

DG: Cum e să muncești și să trăiești în Londra?

MB: Să muncești în Londra cred că e la fel ca peste tot, mă refer la faptul că dacă depui efort, implicare, investești resurse, energie și timp obții și rezultate. Moldovenilor nu le-a fost frică niciodată de muncă, am multe exemple frumoase în jurul meu de moldoveni care își fac studiile aici și tind să se specializeze în anumite domenii. Cel mai important pentru mine spre exemplu a fost depășirea barierei lingvistice. Cunoștințele mele ale limbii engleze la momentul când am venit în Marea Britanie erau bune zic eu, dar am avut nevoie de ceva timp ca să mă obișnuiesc cu engleza uzuală vorbită de nativii de aici, dar și cu diversitatea accentelor pe care le-am întâlnit. Cel mai mult în acest sens m-a ajutat jobul pe care l-am avut, timp de doi ani, până a pleca în concediu de îngrijire a copilului, am lucrat pentru o companie de telefonie mobilă, ca asistent în vânzări. Un job care m-a scos mult din zona de confort dar mi-a oferit extrem de multă experiență. Am avut parte de o echipă faină care mi-a oferit mult suport și m-au făcut să mă simt foarte confortabil acești doi ani cât am lucrat acolo. Datorită jobului am prins la curaj și mi-am dezvoltat mult abilitățile de comunicare. Ce ține de traiul aici, noi încercăm în limita posibilităților să oferim copiilor noștri tot de ce au nevoie și poate un pic mai mult. Încercăm să privim partea bună a lucrurilor și să savurăm din micile plăceri ale vieții.

DG: Ce exemple poate lua Chișinăul de la Londra?

MB: Mi-ar plăcea să văd în Chișinău o mai bună organizare a transportului public. Spre exemplu, aici îți descarci o aplicație pe telefon unde poți vedea în timp real, cu exactitate, peste câte minute autobusul sau trenul va fi în stația respectivă, fără ca să aștepți minute în șir ghicind când oare va apărea. Este foarte simplu să îți achiți călătoria în transportul public, doar scanând cardul bancar sau cardul de călătorii. Marcajele rutiere, e atât de ușor să conduci atunci când marcajele sunt clar trasate, vizibile, trecerile pentru pietoni iluminate sau regulate de semafoare, e despre siguranță în primul rând dar și despre un aspect plăcut al orașului. Câini vagabonzi nu există aici, nu ai cum să întâlnești un câine fără stăpân, din păcate în Chișinău încă îi avem, uneori ei chiar fiind agresivi și periculoși, mai ales pentru copii.

DG: Dar ce exemple poate lua Moldova de la Marea Britanie?

MB: Cred că Republica Moldova ar putea lua ca exemplu sistemul de învățământ din Marea Britanie, care este unul orientat spre copil, spre nevoile și cerințele acestuia. Este mult de povestit aici, o să ne oprim cu mai multe detalii un pic mai jos. La fel și birocrația, îmi amintesc că atunci când eram în Moldova pentru orice certificat, adeverință era nevoie să merg fizic la instituțiile statului să stau în rânduri, să revin peste câteva zile, să aștept. Probabil între timp lucrurile s-au mai schimbat și acasă. Aici cel puțin totul e la un click distanță. Îți poți deschide o afacere stând acasă pe canapea cu un laptop în față. Am aplicat pentru pașaportul britanic al fetiței mele absolut online, am achitat și l-am primit prin poștă peste câteva săptămâni. Lucruri poate simple, dar care ne ușurează viața.

DG: Ești deja în Londra de aproximativ 5 ani. Cum este sistemul medical din Marea Britanie?

MB: Am interacționat de mai multe ori cu sistemul medical de aici. Am beneficiat absolut gratuit de tot, doar că durează destul de mult cu programările. Spre exemplu a fost nevoie să aștept luni bune pentru o programare la un test de auz, după o infecție gravă a urechii. Anul trecut am avut o situație cu băiatul meu și a fost nevoie să mergem la urgență unde am stat mai mult de 8 ore în rând, ceea ce e foarte des întâlnit aici. În cazul în care mergi la urgență trebuie să fii conștient că vei petrece acolo minim 6-8 ore, dar poate și mai mult.

Sistemul medical de aici se confruntă cu o lipsă de cadre medicale ceea ce și duce la aceste consecințe. Am avut și experiența de a naște aici, care a fost una pozitivă. Atitudinea personalului medical e una grijulie, ei sunt foarte politicoși, drăguți, amabili.

DG: Ai 2 copii. Primul copil este mare și merge la școală. Cum îți pare învățământul britanic?

MB: Învățământul din Marea Britanie este destul de diferit de învățământul de acasă. Îmi amintesc și acum prima dată când am intrat în școala în care urma să învețe copilul meu și am văzut cum copiii stăteau așezați pe jos și ascultau profesoara care le citea ceva dintr-o carte, pe hol erau mai multe acvarii cu pești și alte vietăți de care aveau grijă copiii si pe care le urmăreau cum cresc. Copiii au acces la biblioteca școlii oricând, se pot așeza pe fotolii mici și citi in timpul pauzelor. Directorul este cel care întâlnește copiii în fiecare dimineața la poarta școlii, îi salută și le dorește o zi bună. În clasele primare, în fiecare an se schimbă profesorul, cu scopul de a nu se face anumite preferențieri. Ședințele cu părinții sunt unul la unul cu profesorul, se discută strict despre reușita copilului tău. La finele anului de studii care este de regulă la mijloc de iulie, primim un raport cu evaluarea copilului pentru anul respectiv, cu calificativele de rigoare la fiecare materie studiată, care este transmis părinților într-un plic, sigilat. Fiecare părinte are instalată o aplicație pe telefon, unde sunt plasate toate noutățile ce țin de școală, acolo putem urmări și punctele pe care le primesc copiii zilnic. Elevii se pot înscrie gratuit la diferite cluburi sportive, de gătit sau muzică care au loc la școală.

 

DG: Cum este văzută Moldova dintr-o parte?

MB: Nu se prea cunosc multe despre Moldova în Marea Britanie, dar de fiecare dată când avem ocazia încercăm să povestim cele mai importante lucruri despre țara noastră și celor de aici. Numaidecât îi servim cu dulciurile și vinurile noastre. Mai nou și cu mierea noastră de albini. Socrul meu având ca hobby apicultura, ne-a transmis miere de acasă care e foarte apreciată aici.

DG: V-ați mai întoarce în țară?

MB: La moment nu planificăm să ne întoarcem acasă cu totul. Chiar anul trecut, înainte să aplicăm la creditul pentru casă am avut o discuție cu soțul unde am analizat și posibilitatea revenirii în Moldova, dar totuși am ajuns la concluzia de a rămâne aici. Mergem o dată sau de două ori pe an acasă, între timp mai vin și cei dragi la noi în vizită. Băiatului meu îi place foarte mult în Moldova, mereu așteaptă cu nerăbdare luna august ca să mergem la bunici. Ar fi destul de dificil să ne întoarcem acum în Moldova și să începem totul de la zero.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: