Te-ai simțit vreodată plictisit la locul de muncă? Ori poate cunoști pe cineva care îți spune că nu are nicio plăcere de a merge la serviciu? Dacă da, atunci în acest interviu vei afla ce este bornout-ul și de ce apare? Care sunt motivele plictiselii la locul de muncă, cum îi facem față și cum ar trebui să procedăm.

Daniela Gorincioi: Ce este plictiseala la locul de muncă? Ori i se mai spune bornout. De ce apare? Care sunt motivele?

Ecaterina Moga: Plictiseala la locul de muncă poate fi o consecință a bornout-ului. Și asta se întâmplă destul de frecvent în marea majoritate a situațiilor când persoanele angajate sun epuizate fizic și emoțional.

Totuși dacă le privim separat, e important să înțelegem că atât plictiseala, cât și starea de ardere profesională sunt nocive atât pentru angajat cât și pentru angajator.

Plictiseala poate apărea la prima vedere pe neprinsă veste, totuși înainte de a se instala este un proces foarte evident care se manifestă prin atitudine. Atitudinea noastră față de lucrul ce îl realizăm influențează modul în care lăsăm plictiseala să se manifeste. Mulți nu își dau seama că această stare de plictiseală este pe cât de inofensivă, pe atât de toxică, Conform Scalei Emoțiilor elaborată de Abraham-Hicks, plictiseala este acea stare care separă atitudinea noastră constructivă de cea distructivă, reacția noastră la mediul pozitiv sau negativ, la contextul toxic sau nutritiv în care ne află. Mai sus de plictiseală pe această scală se află pozitivitatea, satisfacția, credința, optimismul fericirea, speranța, entuziasmul, pasiunea, împuternicirea, dragostea, bucuria, libertatea.  la polul opus, adică mai jos de plictiseală se instalează pesimismul, frustrarea, iritarea, îngrijorarea, nerăbdarea, îndoiala, supărarea, furia, ura, gelozia, insecuritatea, vina, neputința.  Ce este interesant și în același timp important e că noi ca și ființe umane putem conștientiza și   percepe foarte bine când se instalează plictiseala în orice sferă din viața noastră fie că discutăm despre viața privată, personală sau profesională. E important ca în acest moment să ne tragem un semnal de alarmă, deoarece dacă în momentul plictiselii rămânem în zona noastră de confort, ne complacem în plictiseală, ne victimizăm riscăm ca foarte ușor să trecem de la plictiseală la scala de jos la pesimism-  iar acest pas ne constă instalarea acelor stări negative enumerate mai sus, care vin și ne absorb cu o viteză destul de sporită, astfel încât ne conduc pe noi înșine.

Ce ar trebui să facem?

În primul rând când simțim plictiseala, e important să facem tot posibilul să ne focusăm pe pozitivitate – să observi partea bună a lucrurilor.

În al doilea rând, e important să conștientizezi că toate emoțiile tale vin din gândurile tale și dacă ți-ai permis luxul plictiselii posibil că gândurile tale de nemulțumire, frustrare, insatisfacție au persistat ceva vreme în creierașul tău.

Gândurile noastre, influențează emoțiile noastre, iar acestea ne determină comportamentul ce îl avem.

Deci, dacă continuăm câteva săptămâni sub umbra plictiselii, riscăm să ajungem la o ardere profesională deoarece suntem epuizați din punct de vedere emoțional.

DG: Deseori sindromul burn-out poate fi confundat cu stresul, cu oboseala cronica, cu anxietatea profesionala si chiar cu depresia, având în vedere simptomele asemănătoare. Cum facem diferența între burnout și stres ori anxietate profesională?

EM: Este o întrebare destul de complexă, deoarece acestea cumva au tangențe pe anumite dimensiuni, sunt manifestări care arată clar ca ajungem la arderea profesională, iar uneori se suprapun foarte ușor.  Deci, ce este burnout-ul?

Burnout-ul sau arderea profesională este o stare de epuizare fizică și emoțională pe care o resimți în mod constant o perioadă mai îndelungată. Această stare poate apărea atunci când experimentezi stres pe termen lung la locul de muncă, când te confrunți cu stări de anxietate  profundă, când nu te simți destul de apreciat în ceea ce faci  sau când ai lucrat într-o poziție ce presupunea suprasolicitare fizică sau emoțională pentru o perioadă lungă de timp. Deci, anxietatea, plictiseala, epuizarea conduc la ardere profesională, iar aceasta ca și consecință te poate conduce spre depresie.

 

DG: Burnout necontrolat se manifestă atunci când o persoană se simte captivă într-un mediu de muncă monoton și lipsit de stimuli. Ce ar trebui să facă administrația unei instituții ca să evite acest burnout? REVEZI UN PIC INTREBAREA DATA

EM: Epuizarea ta la locul de muncă poate rezulta din diverși factori, printre care:

·        Lipsa de control – sarcinile sau volumul de muncă,  lipsa resurselor de care ai nevoie pentru a face munca – acestea ar putea duce la epuizarea  psihologică, fizică, emoțională la locul de muncă.

·        Așteptări neclare la locul de muncă – dacă nu știi cu claritate gradul de autoritate pe care îl ai sau ce așteaptă supervizorul sau ceilalți de la tine, probabil că nu te  simțiți confortabil la locul de muncă.

·        Dinamica disfuncțională – poate că lucrezi cu o persoană toxică la birou sau te simți subminat de colegi sau șeful tău.

·        Extreme de activitate – jobul tău este monoton sau haotic, ai nevoie de energie constantă pentru a rămâne concentrat – ceea ce poate duce la oboseală și la epuizare.

·        Lipsa suportului social –  te simți izolat la locul de muncă și în viața personală, aceasta ar conduce la un nivel mai înalt de stres.

·        Dezechilibru muncă-viață – munca îți ocupă atât de mult timp și efort, încât nu ai energia necesară pentru a petrece timp cu familia și prietenii, s-ar putea să te epuizezi rapid.

 

DG: Deși în aparență sunt responsabilități diverse într-o organizație, oricum, apare la un moment dat indiferența de a munci, plictiseala la locul de muncă, chiar dacă realizezi că sunt și niște avantaje la locul de muncă. Cum se explică asta?

EM:  Indiferența de a munci, plictiseala țin în mod direct de atitudinea noastră individuală. Tu ești responsabil de ceea ce ți se întâmplă.  Tu poți schimba doar ceea ce poți controla! Unicul lucru pe care îl poți controla este ATITUDINEA TA!

Dacă simți că nu rezonezi cu ceea ce faci, nu crești profesional, nu faci ceea ce îți place, nu te simți motivat să crești, aștepți doar aprecierea celor din jur fiindcă nu ești sigur de valoare pe care o aduci, înseamnă că e timpul să iei o decizie din acestea trei:

  1. Te ocupi de dezvoltarea ta personală și profesională pentru a-ți aduce valoare;
  2. Discuții cu șefii tăi privitor la așteptările pe care le ai și despre traseul de creștere profesională și promovare;
  3. Te eliberezi și îți cauți un nou post de lucru.

Pentru că dacă te lași cuprins de acest val al nemulțumirii, te plafonezi, devii irascibil și nu progresezi, de aici te epuizezi moral, emoțional.

Totuși există câțiva factori de care trebuie să țină cont atât angajatorii cât și angajații, deoarece aceștia pot contribui  în mod sigur la epuizarea cronică la locul de muncă:

·         Volum mare de muncă și lucrul peste program – conduce la epuizarea fizică care este primul pas în dezechilibrul emoțional, deoarece oboseala cronică conduce spre instabilitate emoțională mai devreme sau mai târziu.

·         Lipsa de echilibru dintre viața profesională și viața privată – este un factor pe care companiile de succes îl iau tot mai serios în calcul. Dacă angajatul tău este nefericit, neîmplinit în viața privată, acest lucru se va expune și asupra randamentului său la locul de muncă. Este importantă cultivarea unui stil de viață sănătos în care viața personală să nu fie în detrimentul carierii. Un lider care se îngrijește ca subalternii săi să petreacă timp de calitate și în familie, va avea angajați echilibrați. Aici avem exemplul Țărilor Scandinave care urmăresc în mod strategic starea de bine și calitatea vieții angajaților, pentru că de acest factor depinde și calitatea serviciilor care aceștia le vor presta.

·          Domeniul profesional, sfera în care activezi contează foarte mult în determinarea predispoziției tale spre burnout. Dacă activezi în sfera ce ține de lucrul cu oamenii, cum ar fi îngrijirea sănătății, educație, lucrul cu persoanele din grup de risc, este important ca să ai grijă de programul tău sau a angajaților tăi.

Atât în mod personal, dar și profesional ca și angajator e important să fii atent la semne comune de epuizare care te conduc pe tine sau echipa ta spre burnout. Aceste semne pot fi: senzație de oboseală sau epuizare; te simți neputincios, prins și/sau învins; un sentiment de realizare redusă și pierderea identității personale; apar stări de anxietate, tristețe; atacuri de panică, repulsie și stări de greață. În aceste contexte e important să intervii într-un mod rapid și eficient.

Ce poți face?

1.      Evaluează opțiunile, revezi așteptările.

2.      Caută  sprijin, apelează la ajutorul specializat al unui psiholog.

3.        Încearcă o activitate relaxantă

.4.       Fă exerciții fizice.

5.       Odihnește-te.

6.      Ai grijă de sănătate mintală.

7.      Schimbă jobul!

 

DG: Plictiseala la locul de muncă se poate datora faptului că ai ajuns la un nivel și deja nu mai avansezi din punct de vedere profesional?

EM: Poate fi și acesta un motiv. De aceea este esențial ca niciodată să nu te oprești din dezvoltarea personală și profesională. În cazul când observi că nu te mai dezvolți, te plafonezi înseamnă că e momentul să faci o schimbare. Gradul de plictiseala depinde foarte mult de natura ta ca și persoană, de expectanțele pe care le ai de la tine sau de la alții. Învață să te dezvolți continuu, ieși din zona de confort, reinventează-te fiindcă viața ne oferă oportunități nelimitate. Uneori aceste oportunități nu le vedem fiindcă singuri ne punem inconștient limitele.

DG: Fluctuația de personal poate influența burnout-ul la serviciu?

EM: Fluctuația personalului, este un indicator al lipsei de management eficient. Uneori această incapacitate de gestionare a atmosferei din colectiv vorbește de un mediu toxic. Anume mediul, anturajul, oamenii din jur conduc spre fluctuație de personal și asta înseamnă că ceva nu merge bine în acel colectiv. Iar daca te afli într-un mediu dezechilibrat mai multă vreme,  cu siguranță vei ajunge la epuizare, fizică, spirituală, emoțională.

DG: Chiar dacă au loc instruiri în cadrul companiei, poți crește profesional? Ori simți că nu te-ar ajută cu nimic, chiar dacă afli ceva nou la acea instruire?

EM: Eu am un principiu pe care îl folosesc personal atunci când mă formez. De fiecare dată pun în aplicare lucrurile studiate. Iar daca mă confrunt cu faptul că informația dată, în cadrul unui training spre exemplu,  deja îmi este cunoscută, încep procesul de autoevaluare și analizez cât aplic din ceea ce știu. Am învățat pe parcursul experienței mele să mă gestionez echilibrat fiindcă timpul pentru mine e foarte prețios. De aceea de fiecare dată învăț:

  • Învăț ce să nu fac;
  • Autoevaluez cum aplic cunoștințele;
  • Revăd ce aș putea îmbunătăți;
  • Constat de ce mai am nevoie ca să cresc;
  • Identific noi domenii în care să mă dezvolt.

Dacă aplici acest algoritm, te asigur că demersul tău de dezvoltare va accelera, te vei feri de autosuficiență și vei vâna oportunitățile.

DG: E ceva firesc să vrei să schimbi jobul după 10-15 ani de experiență? Ori ar trebui să facem o schimbare profesională mai des?

EM: Schimbarea e benefică! Schimbarea e necesară! Dacă ești deschis pentru schimbare vei remarca posibilitățile. În timp de 10-15 ani e firesc să crești profesional. Dacă lucrul acesta nu se schimbă ai nevoie de un coach ca să te ajute să înțelegi care e mecanismul care te stopează.

DG: Care e diferența între un job unde muncești o viață întreagă și schimbarea unui job odată la 4-5 ani?

EM: Diferența e în atitudinea noastră și în ceea ce ne dorim. Când lucrezi asupra domeniului de dezvoltare personală și profesională atunci știi foarte clar ce îți dorești și lucrezi cu scop în materializarea expectanțelor tale. În secolul vitezei, observăm o altă abordare asupra faptului că lucrezi un an, doi sau o viață la același post de lucru – asta nu demonstrează nicidecum gradul tău de profesionalism. Oferta de astăzi este vastă și atractivă, iar dacă tu ai așteptări diferite decât ceea ce îți oferă actualul post, sigur vei schimba locul de lucru.  Dacă locul în care lucrezi corespunde viziunii și expectanțelor tale, te simți confortabil și primești plăcere profesional și financiar, nu ai decât să continui să activezi pentru că e foarte important să fii într-un mediu competitivi în dezvoltare, dar în același timp un mediu prielnic pentru tine.

Iar dacă ai alte oferte cu care rezonezi, alegerea îți aparține.

 

De fiecare dată pune-ți întrebările: Ce doresc eu cu adevărat? De ce am nevoie? Care e viziunea mea? Unde mă văd în următorii 5 ani?

Fă tot posibilul să găsești armonia în interiorul tău și cu siguranță astfel te vei proteja din punct de vedere emoțional pentru că vei păstra echilibru. Atunci când ne trăim viața în echilibru facem față situațiilor de stres și preîntâmpinăm burnout-ul.

Aveți grijă de voi și cei dragi vouă – este cel mai important lucru!

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: