Lituanienii au ştiut dintotdeauna ce vor: fie că-i vorba de trecutul îndepărtat, fie că-i vorba de trecutul recent. În 1990, bunăoară, unii și-au dat viaţa pentru redobândirea independenţei, iar la scurt timp, în 2004 – prin efort comun, au aderat la Uniunea Europeană, reuşind să facă un salt de „tigru baltic” în dezvoltarea ţării. Este o lecție și pentru noi, pentru Moldova. Mai rămâne să fie învățată... Urmăriți un interviu cu Președinta Lituaniei, din cadrul proiectului „Punți către Europa”.

ISTORIC

Moldova și Lituania… Apartenența la regimul sovietic e doar o verigă din lanțul istoric ce leagă aceste două țări. Timp de un secol și jumătate am fost vecini. Și-n perioada domniei lui Ştefan cel Mare ,Principatul Lituaniei avea graniţă comună cu Ţara Moldovei, pe un segment important al râului Nistru. Am fost vecini până prin a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când s-a format federaţia polono-lituaniană, Reci Pospolita.

Prin vecinătatea noastră de odinioară s-ar explica şi legenda, păstrată până azi, despre prinţul lituanian Svidrigailo, care s-ar fi salvat de la moarte în labirinturile peşterii din satul moldovenesc Buteşti, de prin părțile Glodenilor. Prințul, prigonit de noul rege, şi-ar fi găsit aici refugiu după decesul fratelui său, rege al Lituaniei și după pierderea luptei pentru succesiune la tron. Legenda mai zice, că ziua prinţul ciobănea la un sătean din Buteşti, pe nume Neagu, a cărui fiică, Anca, îi aducea de mâncare şi chiar l-a salvat de doi călăi, trimiși de noul rege, travestiţi în călugări, care îi dăduseră de urmă.

Într-un final, potrivit legendei, prințul Svidrigailo ar fi reuşit să-şi recuperze tronul şi ar fi luat-o pe Anca din Buteşti la curtea regală a Marelui Principat al Lituaniei.

Am mers în Lituania, gândidundu-mă la legenda despre prințul Svidrigailo, salvat de moldoveanca Anca și,  dacă o fi adevărată legenda, atunci nu e de mirare că, după evenimentele sângeroase de la Vilnius, din 1990, Moldova, încă sovietică pe atunci, a fost prima țară din lume care a recunoscut redobândirea independenţei de către Lituania…

Interviu cu Dalia Grybauskaitė, Președinte al Republicii Lituania

 Excelență, țara Dvs a devenit membră UE în anul 2004. Care au fost cele mai dificile condiții de îndeplinit ca țara să fie acceptată în Uniunea Europeană?

Cred că cel mai dificil lucru este de a uni oamenii și toate partidele politice în spatele ideii de a deveni membru al Uniunii Europene.  Celelalte sunt doar teme pentru acasă și lucrări tehnice. Desigur, am trecut printr-un număr enorm de reforme, dar toate au fost utile pentru noi înșine, chiar dacă au însemnat doar niște cerințe tehnice. Din punct de vedere politic, ceea ce este cel mai important, este să unești oamenii, să-i motivezi și să încerci să-i convingi că acest lucru este important pentru viitorul țării. Cred că asta este cea mai mare provocare pentru orice lider politic în țara voastră. În rest, este schimbarea legilor, acquis-ul comunitar adaptat, independența justiției – toate aceste lucruri sunt dificile, de  lungă durată, dar mai tehnice. Pe plan politic, însă, ceea ce contează este consensul. În cazul nostru, toate partidele politice au stat în spatele ideii de a deveni membri ai UE. Deci, din acest punct de vedere, noi am avut condiții mai bune decât le aveți voi.

Cum explicați succesul țării Dvs? Ce factori l-au determinat?

 Cred că același lucru – angajamentul și acordul tuturor. A fost un consens între elita politică, partide și oameni și toată lumea a lucrat pentru acest scop. Iar pentru noi asta a însemnat edificarea unei noi țări. După prăbușirea Uniunii Sovietice ne reconstruiam țara cu participarea entuziastă a tuturor generațiilor. Pentru noi a fost o șansă de a transforma țara în una prosperă și independentă și de a crea un nou viitor pentru poporul nostru. Deci, toată lumea dorea acest lucru.

Presupun, că și în țara Dvs, ca și în țara mea, au fost destui euro-sceptici. Cum ați reușit să-i transformați în euro-susținători?

 La acel moment nu existau euro-sceptici. Chiar și acum, aproximativ 70% din populație sunt foarte pro-europeni.  Realmente, noi suntem țara cea mai pro-europeană din UE, chiar și acum. Înainte de a deveni membri, practic, nu am avut euro-sceptici. Pentru țara Dvs, cred, este important să analizeze experiența, să vadă modul în care s-au dezvoltat douăsprezece țări-membre noi, din 2004 și din 2007. Pentru că împreună am făcut parte din Uniunea Sovietică, eram, mai mult sau mai puțin, dezvoltați egal, iar acum puteți compara. Și acesta, aș spune eu, este cel mai bun rezultat care ne-a fost oferit de aderarea la UE. Nu doar din punct de vedere financiar și economic. Ne-au fost oferite mai multe libertăți: libertatea de mișcare, libertatea de exprimare, libertatea de a studia în orice țară europeană, libertatea de a călători. Toate aceste libertăți le-am obținut având calitatea de membru al UE.

Ce sfaturi ați putea da țărilor care tind sa devina membre ale familiei europene?

Probabil, cel mai bun sfat ar fi ca nu doar să tindeți să deveniți membri ai UE, ci să fiți siguri că doriți un viitor european. Atunci nu vor exista îndoieli despre ceea ce trebuie să faceți. Aveți nevoie de angajament și încredere în viitorul vostru, pentru că totul este doar în mâinile voastre. Toate reformele sunt utile nu pentru Bruxelles, ci pentru țara voastră. Veți putea deveni o țară prosperă, competitivă și care protejează drepturile omului; veți putea lupta împotriva corupției, care e o problemă enormă în țara voastră; veți putea avea o justiție independentă. Toate aceste lucruri sunt rezultatele unor reforme serioase, iar aceste reforme sunt utile pentru țară și pentru a proteja populația de corupție, de fraude, de vânzarea țării în interese personale. Aceste lucruri vor fi posibile doar în cazul în care sistemul juridic va fi reformat radical și dacă veți respecta cerințele și valorile europene. Noi luptăm ca viitorul nostru să rămână anume în UE. Deci, puteți compara, puteți veni să vedeți cum trăim, cum arată oamenii. Desigur, nu suntem mulțumiți de tot ce este în Europa, dar avem dreptul să schimbăm anumite lucruri . Avem drept egal la vot, chiar și țările mici, avem drepturi egale în Consiliul European. Votul meu are aceeași greutate și importanță ca și votul cancelarului german, de exemplu. UE oferă foarte multe posibilități pentru țările mici ca să fie protejate și să aibă un viitor mai bun. Tocmai de aceea suntem în aceasta uniune. Este la discreția poporului Dvs. să decidă ce viitor dorește să aibă.

Autor: Ecaterina Covali, „Punți către Europa”