Cum se face că la doar doi anișori să ai ținute impecabile și atitudine de model? Ei bine, trebuie să o cunoașteți pe Mia – o fetiță cu personalitate și cu foarte mult caracter, după cum ne spune chiar mama sa, jurnalista Irina Harea-Mardari. 

Mia este un copil ce îți atrage atenția încă din primele clipe datorită ținutelor sale cu totul speciale, dar și cu personalitatea bine conturată. Fotografiile realizate de mămica ei par a fi desprinse din reviste, dar adevărul este că sunt surprise în pauzele de joacă ale micuței.

Irina ne-a povestit într-un interviu că nu vrea să facă din fetița ei o vedetă, dar că pur si simplu este inspirată de ea. 

Hai să începem cu ceva banal, dar care pe mine chiar mă interesează: Cum te-ai schimbat de când ești mamă?

Complet. S-au schimbat prioritățile, preferințele, dorințele, planurile, modul de viață. M-am schimbat eu și s-a schimbat total felul în care văd lumea și percep copiii din jurul meu. Citisem odată că atunci când o femeie devine mamă, Dumnezeu îi strânge inima în palmă și nu o mai eliberează niciodată. Eu chiar simt asta. Dacă înainte nu prea observam copiii străini, acum fiecare copil care zâmbește îmi atrage atenția și mă doare sufletul pentru fiecare copil care suferă dintr-un motiv sau altul. E o filozofie întreagă ascunsă în maternitate. Ce bine că majoritatea femeilor au șansa să treacă prin această experiență mai devreme sau mai târziu.

Soțul meu s-a schimbat și mai mult. Eu știam că el va fi un tată bun pentru că este un om bun, dar nu-mi imaginam că poate fi atât de iubitor și nebunatic. Momentan este plecat peste hotare, dar când era acasă era cel mai bun camarad de joacă al fetiței noastre și nu avea nicio reținere în a fi ponei sau prințesă. Acum, e și mai emoționantă relația dintre ei atunci când vorbesc pe messenger și pupă amândoi ecranele.

„Mia” – un nume atât de frumos. Cine a fost cu ideea?

Mia trebuia să fie Enigma, dacă mergeam pe mâna soțului meu. Noi mult timp ne-am gândit ce nume am putea să-i punem fetiței, întrucât eu planificam să am un băiat pe care să-l cheme Robert. Când am aflat că vom avea fată, am purces la căutarea numelor potrivite. Eu îmi doream ceva ușor, simplu și memorabil, dar care să nu fie foarte frecvent întâlnit. Soțul meu, însă, era convins că cel mai bun nume ar fi Enigma. Am depus niște eforturi ca să-l fac să se răzgândească.

Am decis să fie Mia pentru că eu mi-am imaginat ce frumos va fi să-și semneze caietele la școală și să pună în loc de punctul de pe „i”  o inimioară.

Cu siguranță tu ești „vinovată” de toate ținutele Miei, dar ai observat ca aceasta să aibă preferințe vestimentare deja?

Mia este un copil cu foarte mult caracter. Știe ce vrea și mai ales știe cum să obțină ceea ce vrea. Acum, că a mai crescut, dacă o îmbrac în ceva ce nu-i place, trage de haină până o schimbăm. Cel mai mult preferă rochiile și am observat că este încântată de fiecare haină nouă. Îi place să încerce să se îmbrace singură și după ce terminăm procesul aleargă la oglindă și se admiră.

Știm cât pot fi de neastâmpărați copii. Tu cum reușești să o prinzi în cadre atât de originale?

Într-adevăr, cu cât mai mult crește cu atât mai greu este să o determin să stea pe loc pentru câteva secunde. Ei îi place mult să facă poze, dar nu-i place deloc să piardă din timpul ei prețios pentru asta. Așa că după ce dăm câteva ture de alergat, prindem clipele de respiro și le transformăm în fotografii. Sigur că imaginea care ajunge pe Instagram este aleasă din alte câteva zeci de încercări.

Ți-ar plăcea ca Mia să cocheteze cu moda, să pozeze pentru anumite branduri sau să se filmeze în reclame?

Nu m-am gândit niciodată la asta. Eu nu o îmbrac pe Mia special pentru a-i face poze, îi fac poze în ținutele pe care ea le poartă în viața de zi cu zi. Consider că simțul estetic se dezvoltă mai bine așa. Deseori aud: Ce norocoasă ești că ai fetiță, o poți îmbrăca așa frumos! De fapt, dacă aș fi avut un băiat, aș fi încercat, la fel, să-i găsesc ținute deosebite. Ce vreau să menționez este că eu, în general, nu investesc mulți bani în haine, deși la prima vedere nu ar părea. Sunt câteva piese de bază pe care le combin între ele. Deși recunosc: la etapa asta garderoba Miei o depășește detașat pe a mea.

Te-ai gândit să îi faci micuței propria pagină de Instagram mai ales că acum este în trend să fii cât mai activ pe această platformă? Și în general ce părere ai despre expunerea copiilor pe rețelele sociale?  

Nu am nicio problemă cu expunerea copiilor pe rețelele de socializare, atâta timp cât această expunere se face în limite și nu deranjează pe nimeni. Consider că fiecare părinte decide când și cum să-și arate copilul. Eu pun fotografii cu Mia pentru că așa am decis, dar le înțeleg perfect pe mamele care preferă să-ți țină copiii mai departe de public.

Cât despre pagina de Instagram, chiar consider că e  cam devreme ca ea să aibă o pagină separată, mai ales că, în principiu, tot eu ar trebui să o administrez. Fotografiile pe care i le fac, le postez pe pagina mea și le consider niște amintiri frumoase, un album mai modern dacă vreți. Mă pot întoarce la ele mereu, sunt la îndemână și îmi creează o stare de bine.

Știu că maternitatea te-a inspirat să îți faci și un blog pe această temă. Când mai ai timp pentru el și care sunt cele mai abordate teme?

Timpul este cea mai mare durere a mea, recunosc. Am noroc că nu trebuie să mă forțez pentru a scrie. De asemenea, nu public articole doar de dragul de a fi postate. Scriu doar atunci când am ceva de zis. Asta este magia lucrului făcut din plăcere – fără presiune. În general scriu despre maternitate, încerc să tratez cu umor provocările prin care trec toate mamele. Vorbesc despre subiectele care mi se par ușor sensibile. Dar cel mai important, spun adevărul. Mi se pare obositoare și lipsită de sens tendința asta modernă de a face din maternitate un fenomen închipuit și perfect. Mamele nu sunt mereu coafate, nici machiate, nu au mereu bună dispoziție și nu sunt mereu calme.

Nu e ușor să fii mamă și trebuie să recunoaștem deschis acest lucru pentru a nu crea false impresii și dezamăgiri.

Pe lângă blog tu scrii si cărți personalizate pentru copii e, dacă ai scrie o carte pentru Mia despre ce ar fi?

Fiecare poveste pe care o scriu pentru copiii altora, începe cu Mia. Deseori, înainte de a face scenariul unei noi povești mă așez alături de ea și o privesc cum se joacă. Astfel îmi vine inspirația. Cred că e o mare responsabilitate să scrii pentru copii, pentru că ei percept lucrurile în felul lor. Orice cuvânt care pentru tine poate fi banal, pentru cei mici poate avea un cu totul alt impact. De aceea, gândesc cu migală fiecare literă din fiecare cuvânt. Pentru a-i face să fie interesați de poveste este absolut necesar să fii în mintea lor, să te pui în pielea lor.

În contextul în care poveștile mele au scopul de a-i face pe copii să se simtă admirați și să le ofere încredere în forțele proprii, cred că dacă aș scrie acum un basm pentru Mia ar fi o poveste despre o prințesă care își dorește să fie un om bun, și despre încercările prin care trece pentru a-și atinge scopul.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: