Satul Rogojeni din raionul Șoldănești, este o așezare străveche, cocoțată pe coama unui deal împădurit, cu altitudinea de 254 metri, care domină peste valea Răutului de la orașele Florești și Ghindești până hăt în zarea depărtată a Chițcanilor Vechi. Calea ferată, așternută de la Bălți spre Râbnița, aici face viraje amețitoare, încingând localitatea din trei părți, urcă din Hârttop spre Pohoarna, apoi coboară alături de râușorul Ciorna spre Șoldănești și Rezina. În jur, cât cuprinzi cu privirea, răsar ba ici, ba acolo cuiburi umane cu livezi și crânguri pitorești.

Satul Rogojeni a fost și rămâne un șantier arheologic prestigios, unde pulsul istoriei bate din plin la suprafață. Savantul Ion Hîncu a constatat:

„Arheologii au identificat aici vatra unei stațiuni umane, întemeiată cu peste 40 000 de ani în urmă. Pe locul ei au fost colectate unelte din cremene ținând de perioada mijlocie a paleoliticului (mileniile LXX-XL î. Hr.). Puțin mai târziu, tot aici au apărut încă 5 așezări de acest fel, pe vetrele lor de asemenea fiind atestate unelte din cremene, dar puțin altfel realizate, din perioada târzie a paleoliticului (mileniile XL-XII î. Hr.). Și în peștera din apropiere a fost identificată vatra unei așezări vechi, obiectele și uneltele din cremene colectate aici datând din mezolitic (mileniile XII-VII î. Hr.). Primul sătuc a apărut aici în anii 4500-4000 î. Hr. Locuitorii lui își făceau bordeie primitive, șlefuiau unelte din cremene și modelau vase din argilă, materiale colectate pe vatra lui datând din neolitic (mileniul V î. Hr.). După includerea Daciei în Imperiul Roman, aici a apărut un sat, care s-a menținut până la invazia hunilor din anul 376, când satul a fost devastat și incendiat.

Nomazii au staționat în câteva rânduri pe aceste meleaguri, fapt confirmat de cele 8 movile funerare” (Ion Hîncu, cartea Vetre strămoșești din Republica Moldova, Chișinău, 2003, pag. 377-378).

Actualul sat Rogojeni își trage obârșia scrisă de pe timpul domniei legendare a voievodului Ștefan cel Mare, fiind menționată într-un hrisov din 15 mai 1479, când domnitorul dărui lui Duma Pîrcălab de Cetatea Albă mai multe sate, inclusiv Rogojeni. Mai apoi siliștea și ocina Rogojeni au aparținut hatmanului Balica, cronicarului Miron Costin, altor boieri cu trecere la curtea domnească. În 1810 creștinii de aici se rugau Împăratului Ceresc într-o bisericuță, din nuiele unse cu lut și acoperită cu stuf, iar din 1872 aveau locaș sfânt zidit în piatră, cu hramul Sf. Nicolae.

 

„În 1908 moșierul Gheorghe Vîrnav dărui o desetină de pământ pentru școala de zemstvă, își asumă toate cheltuielile pentru construcția ei” menționează Vasile Trofăilă în monografia ilustrată „Județul Soroca”, editată în 2002.

Zamfir Arbore, în Dicționarul geografic al Basarabiei (București, 1904) i-a dedicat acestui sat doar un singur aliniat:

„Rogojeni, sat în jud. Soroca, Volostea Cotiujeni, așezat pe malul stâng al râului Răut, aproape de gura văii Hârtop, are 40 de case, cu o populație de 299 suflete.”

Dicționarul statistic al Basarabiei, pus în circulație informativă la 1923, enumeră în Rogojeni o carieră de piatră, stație de cale ferată, o gospodărie boierească, școală primară mixtă, biserică, primărie, poștă rurală. La recensământul din 1930 satul însuma 345 de locuitori. Bărbații căzuți pe front se află într-o listă comună cu cei din satul Pohoana. Din Rogojeni au fost deportați în regiunea siberiană Kurgan 9 pătimiți.

 

În a treia domnie a voievodului Gheorghe Duca, moșia Rogojeni aparținea cronicarului Miron Costin. Îîn 1803 satul număra 22 de birnici. Bisericuța de lemn, acoperită cu stuf, fusese construită în 1810. ÎN 1812 stăpâneau moșia feciorii acestuia – Ilie, Gheorghe, Costache și Nicolae. În 1835 la biserica „Sf. Nicolae” făcea slujbă preotul Petru Rubanovici în vârstă de 52 de ani.

Recensământul din 1859 fixa în satul Rogojeni 27 de case, 55 de bărbați și 52 de femei. Către 1875 numărul gospodăriilor se redusese la 16 curți, în schimb spori populația, ea însuma 94 de bărbați și 103 femei. În anul 1891 se născu Constantin Vârnav, feciorul nobilului Gheorghe Vârnav, care absolvi peste ani Universitatea din Novorossisk, Facultatea de drept.
La 14 august 1908 boierul Gheorghe Vârnav dărui o desetină de pământ pentru construcția școlii, cu condiția ca ea să-i poarte numele. Iar peste un an frecventau lecțiile 45 de băieți și 15 fete.
După reunirea neamului în 1918, 47 de nevoiași din Rogojeni au fost împroprietăriți cu 186 ha de pământ sustras din moșia boierilor Vârnav. Statistica anului 1923 fixa aici 45 de case, 90 de bărbați și 80 de femei. Satul avea primărie, carieră de piatră, școală primară. În 1933 satul număra 233 de locuitori, proprietar Victor Vîrnav.
Administrația sovietică în 1940 număra la Rogojeni 401 de locuitori, iar după război, foamete și deportări aici viețuiau 382 de oameni, printre care 49 de ruși și 11 ucraineni, restul români.

Videouri din localitatea Rogojeni pot fi văzute aici.

Sursa informației este volumul Localitățile Republicii Moldova. Sursa imaginilor: fotograful Roman Friptuleac și pagina de Facebook Visit Rogojeni.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: