Conflictul din 2 noiembrie 1990 este prezentat de televiziunea din stânga Nistrului ca un moment de rezistență împotriva autorităților de la Chișinău, fiind descris ca un act de apărare a regiunii transnistrene și a populației sale. Relatările subliniază tensiunile etnice și politice de la acea vreme, accentuând dorința regiunii de a-și proteja autonomia și identitatea.

Evenimentul este adesea portretizat ca o confruntare inevitabilă, determinată de încercările Chișinăului de a subordona Transnistria și de a elimina structurile administrative locale, scrie tv8.md.

Iată cum sunt prezentate ciocnirile de la Dubăsari din 2 noiembrie 1990 la un post de televiziune din stânga Nistrului:

„La Dubăsari și-am amintit de evenimentele din 2 noiembrie, 1990. Atunci, forțele armate ale Moldovei au făcut prima încercare de a ataca Dubăsarii. Au aplicat armele asupra apărătorilor pașnici. Trei apărători au decedat, 16 persoane au fost rănite”.

În realitate, violențele de pe podul de la Dubăsari au fost create artificial de către separatiști. Într-un interviu din 2010, Ion Costaș, fost ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova în perioada 1990-1992 și ministru al apărării în 1992 spunea: 

„După referendumul din 12 august 1990, privind crearea aşa numitei republici moldovenești nistrene, a fost planificată o operațiune de eliminare din Dubăsari a autorităților legale.

La 1 noiembrie, pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii, dirijata de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative. Pentru restabilirea ordinii în oraș, au fost trimise subunități ale MAI din Moldova

Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populația civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, iar în noiembrie 1991, pe același pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei polițiști (Iabloctcin Genadii cu doi camarazi ai sai) din trupele cu destinație specială. În esenţă, anume cu aceste evenimente a început confruntarea armată între poliţia moldovenească şi formaţiunile separatiste înarmate.”

Dar, în filmul documentar „Zile de cumpănă”, care reflectă evenimentele acelor zile, jurnalistul Gheorghe Mârzencu povestește:

„La un început de noiembrie al anului 1990, Dubăsarii iar s-au lăsat cuprinși de forfota internaționalistă. Detașamente bine instruite de legionari au atacat instituțiile de stat raionale: primăria, procuratura, judecătoria. Până a asalta poliția, au purces la baricadarea acestui pod – arteră vitală pentru transportul a Moldovei”.

Conform unui articol, publicat de doctorului în științe istorice și participant al conflictului militar de pe Nistru, Stanislav Covalschi, separatiștii au instalat un punct de control pe podul de la Dubăsari, blocând accesul peste Nistru. Această acțiune a fost una bine calculată, deoarece podul reprezintă un obiectiv strategic important, iar autoritățile de la Chișinău erau obligate să reacționeze.

„- De ce ați blocat drumul cu autobuzul dumneavoastră? – Pentru că m-au rugat deputații noștri, să blochez drumul. -Cine mai exact? – Nu-i cunosc după nume, dar îi cunosc la față. – Deputații dumneavoastră din Sovietul Orășenesc? – Din Sovietul Orășenesc”, declara unul dintre manifestanți.

În paralel cu blocarea podului de la Dubăsari, separatiștii înarmați, care s-au întors din Găgăuzia, au acaparat instituțiile publice din oraș, ale organelor de drept, forțând angajații să plece de la postul de muncă. Astfel, incidentul de pe podul de la Dubăsari a fost organizat de separatiștii, nu de populația civilă.

Trupele MAI au intervenit pentru a debloca podul blocat, însă situația a degenerat rapid când mulțimea a început să arunce cu pietre și cocktailuri Molotov asupra polițiștilor. În încercarea de a calma spiritele, forțele de ordine au tras un foc preventiv în aer, dar atacurile au continuat. Separatiștii au agresat din nou trupele MAI, iar trei polițiști au fost aruncați în râul Nistru. Covalschi susține că  prima victimă din rândul manifestanților a fost Vladimir Glotcu, care era înarmat cu un pistol automat.

Comisia Sovietului Suprem al Rusiei, care a investigat cazul, a concluzionat că gloanțele care au ucis cele trei persoane – doi moldoveni și un ucrainean – nu proveneau din armele poliției. Ancheta Procuraturii URSS a stabilit ulterior că autoritățile de la Chișinău au acționat în conformitate cu legea în vigoare.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: