Într-o lume agitată și în continuă schimbare, centrele de plasament pentru refugiați ucraineni „SOS Autism” devin o oază de speranță. Dar ce se întâmplă când experiența și înțelepciunea vârstei se întâlnesc cu nevoile și provocările refugiaților? Acest articol explorează modul în care oamenii în vârstă, fie ca voluntari sau în alte roluri, au adus o contribuție semnificativă în aceste centre și au influențat atmosfera și starea de bine a comunității locale.

Î: Care sunt principalele beneficii pe care oamenii în vârstă le aduc în cadrul Centrelor de plasament pentru refugiați prin implicarea lor, fie ca voluntari sau în alte roluri?

Alexandr Mocan, Directorul Asociației Obștești „Centrul Psiho-Social”: Principalul beneficiu pentru persoanele în vârstă din aceste centre este implicarea lor în viața comunității. Înainte de toate ei interacționează între ei, cu oameni din aceeași generație, și rememorează momente dragi, apoi, ei socializează și colaborează și cu cei mai tineri. Grija acordată copiilor și adolescenților de către persoanele în vârstă, care împărtășesc cu aceștia experiența lor, au un mare succes. Pentru cei implicați în aceste activități, diagnosticul de depresie legată de vârstă este complet exclus – ei nu se mai simt inutili!

Î: Puteți oferi exemple concrete de activități sau momente în care oamenii în vârstă au avut un impact semnificativ asupra vieții și adaptării refugiaților în comunitatea locală?

Alexandr Mocan: Un moment memorabil pentru noi a fost integrarea în muncă a unei femei care lucrase ca învățătoare la Vulcănești mulți ani. Din cauza vârstei și sănătății, a fost nevoită să-și părăsească profesia iubită, căreia s-a dedicat în totalitate. Desigur, aceasta a devenit o mare traumă psihologică pentru onorata specialistă, care a fost respectată de un întreg oraș. Cu toate acestea, în cadrul centrului, ea și-a găsit o misiune complet nouă – a avut grijă de un băiețel de cinci ani și nu numai că i-a oferit grijă, dar și, așa cum se cuvine unui profesor profesionist, l-a pregătit perfect pentru şcoală. Mama lui, nevoită să fugă împreună cu fiul ei din Ucraina sfâșiată de război, s-a dedicat muncii, iar ajutorul acestei profesoare a fost de mare importanță pentru familie. O femeie mai în vârstă, care după pensionare a crezut că va rămâne singură, a devenit un adevărat membru al familiei – băiatul este deja sigur că aceasta este propria lui bunică.

Î: Ce provocări au întâmpinat oamenii în vârstă în procesul de implicare în cadrul Centrelor de plasament și cum au reușit să depășească aceste obstacole?

Alexandr Mocan: Principalul obstacol pentru noi întotdeauna a fost problema implicării persoanelor în vârstă în proces. Acești oameni au dificultăți în a se obișnui cu ideea că cineva le oferă ajutor, căci în tinerețe și la maturitate ei sunt obișnuiți să fie cei care ajută pe alții. Centrul le oferă această oportunitate, dar persoanele în vârstă tind să se retragă și să se izoleze atunci când se schimbă mediul, trăind ca și cum ar fi singuri, doar pentru a nu deranja pe nimeni cu propriile lor probleme. Aici trebuie să mulțumim proiectului, care ne-a permis să-i implicăm pe acești oameni în proces și să le amintim cât de importanți și de interesați sunt. Succesul, conform lor, este incontestabil. În special, munca psihologului a fost de mare ajutor – o specialistă a lucrat în același timp cu persoane în vârstă din Vulcănești și cu refugiații – și asta i-a unit pe oameni!

Î: Cum contribuie experiența și cunoștințele acumulate de oamenii în vârstă la crearea unui mediu mai cald și mai primitor în centrele respective?

Rashkovska Vira: Experiența și cunoștințele sunt ceea ce împărtășesc cu bucurie oamenii mai în vârstă. Înțelegând ce este important în viață și ce este secundar, vor să transmit aceste cunoștințe tinerei generații cât mai devreme, ajutându-i să-și stabilească propriile priorități

Î: În ce mod interacțiunile dintre oamenii în vârstă și refugiați au influențat atmosfera generală și starea de bine în centrele respective?

But Nadiia: Interacțiunea dintre generații este importantă, deoarece reprezintă istoria, rădăcinile, obiceiurile și tradițiile, menite să păstreze autenticitatea poporului. În centrul pentru refugiați, prin crearea și transmiterea acestor tradiții, se construiește un univers propriu, cu regulile sale, în care cunoștințele importante pentru viitoarele generații sunt respectate. Se creează o atmosferă caldă, în special în timpul sărbătorilor, care unește toți locuitorii Centrului.

Î: Ce lecții și perspective credeți că pot fi împărtășite cu alte organizații sau comunități care doresc să implice oameni în vârstă în sprijinirea refugiaților?

Rashkovska Vira: Lecțiile care merită împărtășite sunt, în primul rând, respectul reciproc și înțelegerea faptului că există reguli pentru a trăi în locuințe comune. Să ne ducem viața de zi cu zi fără a încălca limitele personale ale celor din jur, să ascultăm fiecare persoană și să manifestăm grijă în comunicare, fără a dori să rănim pe cineva. Noi toți avem o grijă comună, și anume: să ne unim.

În Centrul de plasament pentru refugiați, se întâmplă mult mai mult decât simpla oferire de adăpost și hrană. Acesta devine un loc în care experiența și înțelepciunea vârstei se împletesc cu speranța și dorința de a ajuta. Oamenii de aici ne-au arătat că vârsta nu este un obstacol, ci o resursă valoroasă în sprijinirea refugiaților și construirea unei comunități mai calde și mai primitoare. Prin exemplele lor, ne amintesc că solidaritatea și respectul reciproc sunt cheile pentru o conviețuire armonioasă, indiferent de vârstă sau origine!

Acest articol este realizat în cadrul Proiectului „Extinderea SOS Autism medical, educațional și servicii sociale pentru refugiații ucraineni”, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Cehe prin intermediul Ambasadei Republicii Cehe din Republica Moldova și implementat de Asociația Obștească SOS Autism.
Distribuie articolul: