Violenţa domestică a devenit o realitate a zilelelor noastre și o mare problemă. Zilnic, femei şi copii din toate categoriile sociale pot fi victimele unui comportament autoritar. Ce se ascunde în spatele acestor trăiri și care este motivul acestora e de multe ori greu de explicat.

În general, sindromul părintelui dictator poate apărea la părinții care au o profesie care le conferă o formă de autoritate excesivă și incorectă sau la cei care își imaginează că o au. Cel mai mult au însă de suferit persoanele apropiate.

„Pot spune că am remarcat în anii de terapie o formă neevidenţiată încă în DSM ( Manulul de diagnostic ) de “model” parental ce poate duce la foarte multe afecţiuni ale copilului sau consoartei. L-am denumit,,sindromul dictatorului” pentru a evidenţia excesul de autoritate al celui ce suferă de această afecţiune. Şi aici fac referire la acei părinţi ce au un rol social autoritar, sunt poliţişti, judecători, procurori, avocaţi, profesori, primari, consilieri, medici, patroni, directori, preoţi”, a spus psihologul.

Cum se manifestă?

În primul rând, subiectul începe să le impună apropiaților anumite reguli, norme, modele de comunicare sau comportament. În general, se folosește de faptul că deține puterea financiară și că familia depinde de el. Își subliniază într-un mod exagerat locul sau rolul în societate, așa că solicită de la cei apropiați aceeași obediență de care are parte din partea angajaților sau colaboratorilor. De obicei, are un ton autoritar și un ton de comunicare care nu lasă nicio posibilitate de negociere.

shutterstock_137887073

Cel mai mult au însă de suferit soția și copilul, care, de altfel, într-un timp mai scurt sau mai îndelungat, devin victime sigure și încep să aibă manifestări în plan psihologic, medical, spiritual sau social.

,,Dacă vorbim de propria soţie sau copil, aceştia trebuie să reprezinte modelul imaginat de el şi să-i urmeze întocmai indicaţiile. Astfel, indiferent de nivelul de pregătire, nivelul de carieră, dorinţa de viaţă, tată este mai presus de nevoile familiei. În acest sens, soţia şi copilul trebuie să aibă comportamentul sau viziunea de viitor stabilite de el, fără a exista posibilitatea unei negocieri’’, susţine specialistul.

Ce probleme pot declanşa un astfel de comportament?

,,Astfel de părinţi ar trebui să se gândească la ceea ce spunea Brâncuşi atunci când a plecat de la şcoala lui Auguste Rodin: La umbra unui stejar falnic nu creşte nici măcar iarba’’, adaugă psihologul.

Outrageous mom screaming at kids with laptop using megaphone

În sfera psihologiei vorbim de posibilitatea naşterii unor afecţiuni, atât la soţ, cât şi la soţie şi copil, cum ar fi: tulburări de personalitate, de comportament, tulburări obsesiv-compulsive, depresie, anxietate, grandomanie, obezitate, anorexie adicţii de alcool, droguri, medicamente, alcool.

În concluzie, rolul de părinte poate fi unul greu de manageriat , asta dacă ne gândim la toate acele traume, la ce își doresc părinții de la copii. Dacă vrei să fii părinte, e esențial să ai atributele celor pe care îi ceri.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: