Știi care este cea mai mare durere a unui tânăr antreprenor din Republica Moldova? Munca superficială. E o rană care nu se mai închide și în care se pierd zeci de mii de lei și nervi cu duiumul.

Realitățile economice de la noi, piața muncii fluctuantă și faptul că statul nu ne ajută, dar ne „îngroapă”, ucide în noi orice elan. Și iată te pomenești că stai în fața problemelor tale, în totală criză de idei.

Candidații la angajare sunt și mai susceptibili față de munca pe care și-o doresc, mergând pe ideea de la salariu la salariu. Se vrea plata de la dată la dată, cu minimum de efort și nu se vrea autodezvoltare. Nu știu dacă această cutumă vine din spațiul public sau din dezamăgirile lăuntrice, dar e o problemă palpabilă.

Ne pasă prea puțin și de calitatea muncii pe care o facem, precum și de repercusiunile inactivității noastre, suntem adesea lăsători și spunem că vom munci mai bine când vom fi plătiți mai bine! Dar, oare, nu așa se formează acele cercurile închise? Antreprenorul nu are bani să te plăteasă bine, tocmai pentru că prestezi insuficient de bine…

Un alt adevăr dur al forței de muncă din Republica Moldova este că aici cântăresc mai mult anii scurși, decât experiența. Poți să lâncezești zece ani într-un post, și tot să nu devii specialist. Ori, aici mai important e stagiul, decât abilitățile.

Iar, pe final o să mai zic că este și comoditatea un factor care distruge mediul antreprenorial din țară: nu se iese din zona de confort și se opune maximum de rezistență. Așa și trăim într-un status quo perpetuu: dureros și sărac lipit pâmântului!

Distribuie articolul: