Având în vedere că acest subiect nu mai ajunge să fie epuizat, pe un grup de femei iarăși s-a discutat tematica dată. Părerile iarăși au fost împărțite. O parte din femei au considerat că un proiect de lege conform căruia s-ar interzice avorturile ar fi binevenit – părere dictată, mai mult, de către biserică (nimic surprinzător), și o altă parte ce consideră interzicerea dreptului la avort o încălcare a drepturilor omului.

Încă de când s-a iscat pe internetul moldav vâlva cu proiectul de lege din SUA ce au interzis dreptul la avort, m-am gândit de mai multe ori la ceea ce presupune, de fapt, acest drept.

Așadar, dreptul la avort presupune să poți avorta în cazul în care există un pericol de sănătate pentru tine, ca femeie. Există multe cazuri în care maladiile grave sunt descoperite în perioada în care femeia este însărcinată. De foarte multe ori se recomandă efectuarea procedurii de avort pentru a putea păstra viața femeii. Și mi se pare super uman și corect ca femeia să nu fie condamnată la moarte, ci să poată face independent acea grea alegere. Mai ales dacă acasă o mai așteaptă unu, doi sau trei copii. Lăsați demagogia, femeia are dreptul să nu vrea să-i lase pe toți orfani de mamă.

Dreptul la avort îți dă posibilitatea să nu naști un copil cu malformații. Nu, nu toată lumea este pregătită să nască și să crească un copil cu diagnoză serioasă. Da, știm că raportați femeile la sfintele din Biblie și vă așteptați la acte de eriosm și jertfire maximă. Că doar asta e menirea femeii pe pământ, iar dacă ți s-a dat, înseamnă că trebuie să duci. Nu, nu trebuie. Încetați să mai aplicați unul și același tipar pentru toate femeile, pentru că noi toate suntem foarte diferite. Puneți-vă în locul acelor femei, ați alege să nașteți? Dacă da – foarte bine, dar nu este nimeni dator să gândească și să trăiască la fel. Acceptați acest lucru.

În cazul în care o femeie a fost violată, sau o copilă a fost abuzată sexual de către rudele mai mult sau mai puțin apropiate, au liberul acces să scape de o sarcină survenită în urma acelui viol. Aveți cumva impresia că existența acelui copil va șterge cu buretele experiența oribilă și strașnică a unui abuz sexual? Aveți impresia că acel copil va fi iubit? Se prea poate că da, în cazuri extrem de rare. Dar în marea majoritate a cazurilor, acel copil va fi abandonat. Doar imaginați-vă pentru un minut că sunteți în locul unei femei abuzate și sunteți suplimentar pusă la zid că nu vreți să nașteți un copil conceput în cadrul unei traume fizice și psihice. Este inuman, punct.

În condițiile în care avortul ar fi interzis, s-ar repeta ceea ce au trăit femeile în perioada lui Ceaușescu. Dacă sunteți curioase să citiți cum se moare după hemoragia uterină în urma unui avort făcut cu andrica sau alte instrumente de uz casnic, aveți acces la informația dată pe internet. Este plin de povești desprinse parcă din cine știe ce cărți science fiction. De ce se recurgea la asemenea decizii? De disperare. De sărăcie. Din lipsa educației sexuale care să te învețe să te protejezi contra sarcinii nedorite. Sau aveți cumva impresia că aceste probleme au dispărut, s-au absorbit undeva?

Vreau să atrag atenția la faptul că nu sunt pro avort în sensul direct, ca orice femeie întreagă la cap și, mai ales, ca femeie ce a trecut prin două sarcini pierdute. Avortul nu este o experiență din care ieși ușor, nici fizic nici psihologic. Avortul nu este o metodă de contracepție. Avortul nu este un moft. Și da. Știu că din păcate multe femei au aceste concepții greșite, iar acest lucru se datorează tocmai faptului că nu se investește suficient de mult în educația sexuală. Și nu numai în școli.

Poate încercăm să ne concentrăm efortul pentru cauze ce educă societatea și nu pentru a ne băga în uterul cuiva cu regulile noastre despre cum e mai bine să facă? Zic și eu.

Distribuie articolul: