Nu știm în ce măsură citești biografii ale unor personalități celebre din țara noastră. Noi te îndemnăm să o faci pentru a cunoaște eroii naționali. În cele ce urmează două recomandări de carte ce-ți vor merge diect la suflet.

1. „Viața mea așa cum a fost să fie” de Eugen Doga

sursă foto: cartier.md

Este o carte de biografie a marelui maestru care nu duce faima în lume și a apărut la editura Cartier din Chișinău în anul 2021 și este inclusă în colecția Cartier Popular, coordonată de Gheorghe Erizanu. Aceasta este o recapitulare biografică în ordine cronologică, dar după cum recunoaște și autorul – de fapt a scris „niște memorii tradiționale.”

Valoarea incontestabilă a compozitorului e bine știută. Nu avem decât să-i urăm multă sănătate și inspirație mai departe.

Eugen Doga s-a născut la 1 martie 1937, în satul Mocra, raionul Râbnița. Copilărie pe timp de război și foame, cu tată ucis în Al Doilea Război Mondial, problemele de sănătate, studiile la instituțiile de profil, dar și experiențe urâte avute de-a lungul carierei sale – toate descriu rețeta succesului său.

2. „Mihai Dolgan. De ce au plâns ghitarele?” de Mihai Ştefan Poiată, carte apărută la editura Arc din Chişinău, în anul 2017

sursă foto: editura ARC

Te-ai întrebat vreodată: de ce au plâns ghitarele? Sau, mai bine zis, care a fost prețul succesului formației conduse de Mihai Dolgan? Dar ce știi despre Mihai Dolgan?

Răspunsurile la cele trei întrebări le găsești în cartea De ce au plâns ghitarele? scrisă de Mihai Ştefan Poiată. Ediția de față, împreună cu cartea ROCKul, „NOROC-ul” și NOI (ce de asemenea face referință la compozitorul Mihai Dolgan și formația NOROC), „formează o dilogie care proiectează creația distinsului muzician Mihai Dolgan asupra generației „NOROC”-ului, pentru care sincronizarea cu ritmurile beatului și rockului a însemnat șansa de a evada din universul patriarhal și de a aspira la modernitate.”

Mihai Dolgan, deși a debutat înainte de 1970, după interzicerea Ansamblului „Noroc” a ajuns într-o situație mai grea decât colegii lui din breasla literară. De ce? Pentru că a fost deportat. A doua oară! Spre deosebire de prima deportare, cea din 1949, când avea doar șapte ani și a fost „ridicat” împreună cu familia, ajungând tocmai în Onohoi, un sătuc din Bureatia, cea de-a doua a fost una „benevolă”: „Nu le-a bătut nimeni noaptea la ușă, nu i-au împins din spate cu paturile armelor, nu i-au urcat în vagoane cu marfă, dar, la fel ca în 1949, au fost scrise denunțuri, a fost emis un ordin și chiar a fost dispusă interdicția de a-și continua activitatea la locul de trai și în aceeași componență…” se afirmă la începutul cărții.

Distribuie articolul: