Am închis ochii pentru câteva secunde. Număr: 1… și nu am apucat mai departe când am simțit cum cineva îmi bagă un cuțit în piept și-mi scoate inima, doar de la gândul că ar putea să se întâmple ceva cu copiii mei. Deschid ochii, îi închid, apoi iar îi deschid și răsuflu adânc. Mulțumită și fericită lui Dumnezeu că am alături totul meu! Să apreciem ceea ce avem și să fim atenți la fiecare pas pe care-l fac cei mici, deoarece uneori o clipă de neatenție ne costă viața, iar evenimentele tragice din ultima perioadă – copilași care au căzut de la etaj ori s-au înecat – ar trebuie să ne sensibilizeze și responsabilizeze mai mult. Deși este un subiect destul de dureros, am discutat cu psihologul Lilia Dubița, care ni-a oferit un interviu despre etapele doliului și cum îi ajută pe părinți să depășească într-un fel sau nu, durerea.

Este greu de imaginat care-s sentimentele unui părinte care și-a pierdut copilul. Când o moarte subită vine într-o familie este întotdeauna durere, iar pierderea propriului copil este cel mai rău lucru care se poate întâmpla în viața unei persoane… Această pierdere este cu adevărat ireparabilă.

„Atunci când pierdem o ființă dragă suferim un șoc puternic. Cel mai emoționant, pentru mine ca terapeut, este să lucrez cu părinții care sunt în doliu pentru că au pierdut copilul. După evenimentul tragic, sfâșâitor, e nevoie de un anumit timp pentru a putea reveni la starea emoțională stabilă și pentru a continua viața. Etapele pierderii cuiva drag sunt inevitabile și doliul este trecut de fiecare părinți individual. Ce este greșit total – închiderea, izolarea părinților, care stau singuri în durere. Această credință este greșită, deoarece durerea va rămâne și se va agrava în timp, complicând procesul de vindecare”, afirmă psihologul.

În terapia doliului părinții, împreună cu mine, traversăm etapele doliului:

1. Negarea și izolarea

„Este reacția ce apare după situația șocantă, atunci când aflăm de moartea unei ființe dragi. În acest moment al durerii este bine să nu ne izolăm și să vorbim despre pierdere.

2. Durerea, suferința, tristețea

Suferința este imensă, nimic nu are sens și corul este epuizat. La această etapă este bine să fie alături cei dragi: rudele prietenii. De multe ori, cei cu care trecem prin etapele de doliu spun că nimeni nu îi sună, nu se interesează cum se simt. Cei dragi nu prea știu cum să susțină de aceea recomand să fiți fizic alături și să scoateți, persoana ce trece prin doliu, în afara casei.

3. Refuzul și furia

Toată durerea iese la suprafata sub forma de furie – orientate catre obiecte, straini, medici, prieteni sau chiar familie. Este bine să dăm voie furiei să iasă controlat: strigăt în pădure, lacrimi și discuții la mormântul persoanei decedate.

4. Etapa negocierii

Persoana se situează pe „pod”, între negarea și acceptarea realității. Părinții au nevoie să realizeze un vis al copilului: să meargă la filmul despre care le povestea copilul, să cumpere jucăria la care visa”, a mai spus Lilia Dubița.

5. Depresia

„În această etapă, persoana este mai orientată spre depresie. Este nevoie împreună cu terapeutul să formuleze un nou sens al vieții, ceea ce este enorm de complicat, dar posibil.

6. Acceptarea

La etapa dată, pas cu pas părinții acceptă că pierderea, dar atitudinea manifestată este mai degrabă de resemnare decât de acceptare. În realitate, procesul de doliu nu trece etapă după etapă, putându-se succeda în orice ordine. Durerea se diminuează și, puțin câte puțin, revine dorința de a trăi. Ca să evităm situațiile de accidente casnice este arhi important să vorbim și să antrenăm un comportament de siguranță”, menționează psihologul.

Liliana Pușcașu, ofițer de presă IGSU vine cu câteva recomandări în contextul ultimelor evenimente tragice în care mai mulți minori și bebeluși și-au pierdut viața.

Ce trebuie să întreprindă părinții dacă decid să își lase copii singuri acasă?

  • Nu puteți lăsa fără supravegherea unui adult un copil mai mic de 12 ani;
  • Copiii cu vârsta până la 6 ani nu pot fi lăsați singuri în casă;
  • Copiii trebuie să cunoască numerele de telefon importante: ale părinților, de la poliție, pompieri și urgență… (scrise de părinți pe o foaie și lipită pe ușa de la frigider);
  • Obiectele periculoase (chibriturile, brichetele, medicamentele, obiecte ascuțite și altele) urmează să fie ascunse de ochii copiilor;
  • Odată cu încălzirea timpului, lăsăm geamurile deschise. Asigurați-vă că micuții nu au acces la geam, montați dispozitive speciale pentru blocarea geamurilor și nu lăsați copiii nici pentru un moment fără supraveghere”, adaugă Liliana Pușcașu.

Distribuie articolul: