În Republica Moldova, oamenii sunt experți în ceea ce privește a da sfaturi de tot felul. Ca să nu mai vorbim de stereotipurile care există în țara noastră. Multe persoane nu realizează că e lipsit de tact să întrebi: „De ce nu pleci peste hotare?”. Întrebarea ca întrebarea, dar omul nu înțelege de omenie, atunci când răspunzi la întrebarea: „De ce nu pleci peste hotare?”. Respectivii au senzația că le știu pe toate, sunt experți în orice domeniu și mai ales, sunt stăpâni pe viața ta personală, știind mai bine decât tine ce e bine pentru tine.

Deși explici de câteva ori motivul/motivele pentru care nu pleci peste hotare, „prietenii binevoitori”, totuși, nu înțeleg de bun simț și oricum insistă pe motivele pentur care ar trebui să fugi din țară. Cică peste hotare se trăiește bine, se câștigă bine și în contextul în care nu ai copii, e mai simplu să pleci peste hotare. Ori alt reproș ar fi faptul că peste hotare muncești o perioadă ca să îți faci bani de apartament în Albania, pe coastă. Pentru că, vezi tu, oare cât „timp o să trăiești la gazdă?” O să trăiesc la gazdă atât timp cât este nevoie. Mie așa îmi place, să stau la gazdă, imi convine de minune. Important mie să îmi placă să stau la gazdă, nu ție. Iar faptul că am copii ori nu, de asemenea, nu te privește. Viața personală e viața personală și nu ar trebui să judeci, tot așa cum eu nu te judec că ai fugit din familie cu copil și careva lucruri personale.

De ce e mai moral și corect să fugi din familie cu copilul în brațe și careva lucruri decât eu că nu sunt căsătorită? De ce trebuie să fiu întrebată așa insistent de ce nu plec peste hotare pentru un trai mai decent? Vă deranjează așa mult persoana mea aici în țară? Mă întrețineți voi și eu nu știu? Îmi plătiți voi pentru chirie, utilități, mâncare și haine?

Fiecare decide pentru sine ce face și cum face. Chiar dacă te plângi de anumite probleme personale asta nu înseamnă că trebuie să apară sugestia de a pleca din țară. Dragă lume bună cu copii, ori fără copii: pe voi nu vă privește deloc viața personală a omului, indiferent care ar fi aia. Chiar dacă explicația omului pare una banală, nu insista.

Doar vouă nu v-ar plăcea să fiți judecate pentru că sunteți divorțate. Chiar dacă afirmați sus și tare că nu vă „interesează gura lumii”, la un moment dat, oricum veți ceva și o să răbufniți. Orice om are o limită a răbdării. Și e firesc să ai această limită a răbdării.

Când se întreabă insistent „de ce nu pleci peste hotare?” se crează impresia că aș deranja cu prezența mea în viața ta personală. Dacă am ales să trăiesc în Moldova, știu eu de ce nu plec, chiar dacă ți-am spus un motiv banal. Repet ce am scris mai sus: mă întrețineți voi și eu nu știu? Îmi achitați voi facturile și eu nu știu? Îmi achitați voi chiria lunară și eu nu știu?

Eu am creier în cap și gândesc, chiar dacă dintr-o parte asta nu se vede. Chiar trebuie să vă spun toate detaliile din viața mea? Voi mie îmi spuneți tot?

Niciodată nu am înțeles oamenii care nu înțeleg de bun simț și de omenie. De ce este nevoie să devin agresivă și la urmă tot voi să vă plângeți pe mine că am vorbit urât cu voi?

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: