Gândirea pozitivă este adesea promovată ca o soluție universală pentru a depăși dificultățile vieții. Cărțile de self-help, discursurile motivaționale și postările inspiraționale pe rețelele sociale ne încurajează să „gândim pozitiv” indiferent de situație. Însă, în ciuda popularității sale, cercetările arată că această abordare nu este întotdeauna eficientă și, în unele cazuri, poate avea chiar efecte adverse.

Mitul „forței gândirii pozitive”

Conceptul de gândire pozitivă a fost popularizat de Norman Vincent Peale în cartea sa The Power of Positive Thinking (1952), care susținea că optimismul constant poate transforma viața oricui. De atunci, ideea a devenit un pilon al culturii motivaționale moderne.

Totuși, potrivit cercetărilor realizate de Gabriele Oettingen, psiholog la Universitatea din New York, visele pozitive excesive pot reduce motivația și performanța. În studiul său publicat în Psychological Science, Oettingen a descoperit că persoanele care visează la rezultate ideale fără a lua în calcul obstacolele reale tind să obțină mai puține realizări, deoarece creierul lor „simte” că obiectivul a fost deja atins.

De ce „forța gândirii pozitive” nu funcționează mereu?

  1. Negarea realității
    Gândirea pozitivă extremă poate duce la evitarea problemelor reale. Studiul realizat de Barbara Ehrenreich, autoarea cărții Bright-Sided: How Positive Thinking Is Undermining America, arată că optimismul toxic poate face ca oamenii să ignore riscuri importante sau să subestimeze dificultățile, ceea ce poate duce la decizii greșite.
  2. Presiunea de a fi mereu „fericit”
    Într-o cercetare publicată în Journal of Personality and Social Psychology (2015), s-a constatat că presiunea de a fi constant pozitiv poate provoca anxietate și stres. Oamenii care simt că „trebuie” să fie optimiști ajung să se simtă vinovați sau inadecvați atunci când emoțiile negative apar, ceea ce este contraproductiv pentru sănătatea mintală.
  3. Reducerea rezilienței emoționale
    Un alt studiu realizat de University of Waterloo a demonstrat că persoanele cu o stimă de sine scăzută care practică afirmații pozitive („Sunt o persoană minunată”) se simt mai rău după ce le repetă. Motivul? Această disonanță cognitivă între ceea ce spun și ceea ce simt în realitate creează un conflict intern care accentuează sentimentele negative.

Gândirea pozitivă vs. gândirea realistă

Psihologii recomandă înlocuirea gândirii pozitive forțate cu o abordare numită gândire realistă sau optimism inteligent. Aceasta presupune:

  • Acceptarea emoțiilor negative ca parte normală a vieții.
  • Evaluarea realistă a situațiilor și identificarea posibilelor obstacole.
  • Stabilirea de planuri concrete pentru a depăși provocările.

Modelul WOOP (Wish, Outcome, Obstacle, Plan), dezvoltat de Gabriele Oettingen, este un exemplu practic. În loc să te concentrezi doar pe dorință (Wish) și rezultat pozitiv (Outcome), identifici obstacolele (Obstacle) și creezi un plan concret (Plan) pentru a le depăși.

Gândirea pozitivă nu este un panaceu universal. Deși poate fi benefică în doze moderate, atunci când este folosită ca o metodă de a evita realitatea sau de a reprima emoțiile negative, poate avea efecte adverse. În schimb, o combinație între optimism și realism, alături de acceptarea vulnerabilităților personale, poate duce la o viață mai echilibrată și mai sănătoasă emoțional.

Pentru o mentalitate sănătoasă, nu este nevoie să forțezi zâmbetul. Uneori, recunoașterea faptului că nu ești bine este primul pas spre a fi cu adevărat bine.

Distribuie articolul: