Potrivit unor cercetători realizate de o echipă internațională de oameni de știință, dacă șoferii ascultă muzică de relaxare când conduc prin tuneluri, acest lucru le poate reduce tensiunea și oboseala, făcându-i mai puțin predispuși la viteză și depășiri riscante.

Majoritatea persoanelor conduc aproape zi de zi pe distanțe relativ scurte, fără probleme pe traseu, în drum spre serviciu, însă șoferii profesioniști au parte de trasee de toate tipurile. Condusul printr-un tunel, de exemplu, este o sarcină provocatoare și uneori riscantă: șoferii trebuie să își reducă viteza și să se adapteze la lumină slabă, în timp ce spațiul închis prin care trec le poate trezi anxietatea.

Prevenirea accidentelor este o provocare pentru sănătatea publică, astfel încât se fac cercetări științifice pentru a îmbunătăți siguranța în trafic. Într-un studiu¹ de realitate virtuală apărut în jurnalul Frontiers in Psychology, o echipă internațională de cercetători arată că dacă șoferii ascultă muzică de relaxare când conduc prin tuneluri, acest lucru le poate reduce tensiunea și oboseala, făcându-i mai puțin predispuși la viteză și depășiri și, în cele din urmă la accidente. Aceste rezultate implică faptul că o muzică de fundal bine aleasă poate contribui la îmbunătățirea siguranței rutiere.

Când șoferii trec printr-un tunel, ei trebuie să proceseze rapid o cantitate mare de informații, spun autorii studiului. De aceea, savanții au încercat să găsească cel mai bun mod de a folosi sunetul pentru a menține șoferii atenți și concentrați atunci când conduc în interiorul tunelurilor.

Investigatorii au comparat efectul asupra activității creierului și fiziologia diferitelor tipuri de sunet: muzică de relaxare versus muzică rapidă și ritmată, sunete de avertizare, cum ar fi sirenele de ambulanță sau de poliție și o voce care le amintește să conducă în siguranță. Dintre acestea, a rezultat că soluția cea mai bună este ascultarea unor melodii lente în interiorul tunelului și redarea unor sunete de avertizare precum sirenele la intrarea și ieșirea din tunel sau în timpul situațiilor de urgență.

Muzica de relaxare i-a stimulat pe șoferi să conducă în siguranță

Cercetări anterioare au constatat că accidentele sunt mai puțin frecvente în tuneluri decât cele produse pe drumurile deschise, însă tind să fie mai grave. Nici rata accidentelor nu este aceeași pe lungimea unui tunel: de exemplu, accidentele au loc cel mai probabil chiar înainte de tunel sau imediat după intrare.

Odată ce șoferii sunt aclimatizați la mediul special din interiorul tunelului, tind să reducă viteza și să se îndepărteze de perete, ceea ce duce la scăderea ratei accidentelor. Accidentele devin din nou mai probabile în partea de mijloc a tunelurilor lungi, deoarece șoferii pot să nu mai fie atât de vigilenți din cauza plictiselii.

Autorii cercetării de față au vrut să afle dacă sunetele de fundal și muzica ar putea ajuta la menținerea șoferilor relaxați, dar concentrați pe durata parcurgerii unui tunel lung. Cu ajutorul realității virtuale, au simulat un tunel cu patru benzi lung de 5100 m, cu trafic pe ambele sensuri, și o viteză de condus de 80 și 100 km/h.

Pentru studiu au fost recrutați 40 de femei și bărbați tineri pentru a acționa ca șoferi experimentali; acești oameni urmăreau realitatea virtuală pe ecrane în timp ce se aflau într-o consolă care înregistra continuu presiunea pe pedale, unghiul volanului, viteza de rulare și accelerația.

Oamenii de știință au folosit senzori fără fir pentru a compara răspunsul neurofiziologic al șoferilor la cinci sunete experimentale: o înregistrare dintr-un tunel real, o melodie lentă cu titlul „Canon”, cu 72 de bătăi pe minut (bpm), o melodie rapidă, și anume „Rapsodia croată” cu 96 bpm, o sirenă de poliție și un dispozitiv cu avertizare vocală feminină care spunea: „Vă rugăm să aprindeți luminile, să încetiniți și să nu depășiți” sau „Aici este un punct negru de accidente, vă rugăm să aprindeți luminile și să încetiniți”.

Cercetătorii au analizat conductanța electrică a pielii drept măsură pentru „exaltare”, care cuprinde atenția, vigilența și stocarea memoriei. Măsurătorile ritmului cardiac și variabilitatea acestuia au servit drept mandatar pentru starea emoțională, stres, încărcare mentală și oboseală, în timp ce măsurile EEG ale activității creierului au fost utilizate pentrua a repreznta valoarea stării de veghe, oboselii, relaxării și nervozității.

Rezultatele au arătat astfel:

  • Șoferii au condus cel mai repede ca răspuns la muzica rapidă și cel mai lent ca răspuns la muzica de relaxare. 
  • Comparațiile variabilității ritmului cardiac – de obicei scăzute la persoanele stresate – au indicat faptul că șoferii s-au simțit cel mai relaxați, cu o sarcină mentală minimă, atunci când au ascultat muzica lentă. Acest lucru a fost în concordanță cu feedbackul șoferilor, dintre care 63% au ales muzica de relaxare ca fundal preferat.
  • Comparațiile undelor creierului β ale șoferilor – de obicei crescute la persoanele care sunt nervoase sau exaltate și, prin urmare, predispuse la oboseală – au indicat că muzica de relaxare reduce nervozitatea șoferilor, în timp ce mesajele vocale și muzica rapidă le sporesc nervozitatea.
  • Comparațiile modelelor relative ale undelor α, β și θ – adesea combinate în cercetare pentru a produce măsuri de oboseală – au indicat faptul că alerta vocală a fost cea mai eficientă în prevenirea oboselii.

Autorii studiului sunt de părere că siguranța la volan ar crește dacă muzica de relaxare ar fi redată pe fundal în tuneluri și dacă sirenele ar fi redate numai la intrare în tunel, la ieșire și în timpul situațiilor de urgență.

Concluzia cercetătorilor este că muzica lentă redată ca fundal în toate tunelurile, iar sunetul de sirene redat doar în locurile și momentele în care riscul de accidente este mai mare, reprezintă cea mai bună combinație pentru a ține șoferii atenți, vigilenți fără să se obosească și concentrați atunci când este necesar.

Oamenii de știință spun că mai este un drum lung de parcurs înainte de a putea fi propuse recomandări de proiectare și management mai specifice. De exemplu, studiile viitoare ar trebui să testeze efectul unei game mai largi de sunete asupra șoferilor, care diferă în ceea ce privește vârsta, experiența la volan, sensibilitatea auzului și gradul de oboseală. Studiul de față este un punct de pornire și un pas înainte în acumularea cunoștințelor privind siguranța rutieră.

Sursa: doc.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: