Știrea că cea mai mare centrală nucleară din Europa, Zaporijie, amplasată în Ucraina, este cuprinsă de flăcări în urma unui bombardament al forțelor Federației Ruse, a pus pe jar oamenii din țara noastră și nu numai. Aceștia au golit farmaciile de iod de frica unui eventual accident nuclear.

Iodul este indispensabil pentru buna funcționare a tiroidei și, mai departe, a întregului organism, dar aportul său trebuie foarte bine echilibrat. Atât carența, cât și excesul de iod sunt periculoase.

Glanda tiroidă nu poate funcționa fără un aport optim de iod. Acest mineral participă la sinteza celor doi hormoni tiroidieni, tiroxina (T4) și triiodotironina (T3), cu rol vital pentru aproape toate celulele și procesele din organism: sinteza proteinelor, activitatea enzimatică, creșterea oaselor lungi, metabolismul grăsimilor și carbohidraților, diferențierea celulelor, dezvoltarea adecvată a sistemului nervos central la făt și sugar.

De ce este periculos deficitul de iod 

Deficitul de iod are o multitudine de efecte asupra creșterii și dezvoltării organismului. Cel mai precoce semn clinic al carenței este o afecțiune numită “gușă”, care se caracterizează printr-o creștere în volum a glandei tiroide. Mai mult decât răgușeala și problemele de respirație și înghițire, gușa afectează uneori și funcția tiroidei, astfel că bolnavii pot dezvolta hipertiroidism sau hipotiroidism.

Alimente bogate în iod

Organismul nostru nu produce iod, dar el poate fi asigurat din apă și din anumite alimente. Iodul este absorbit la nivelul intestinului, iar două treimi din el este depozitat apoi în tiroidă. Alimente bogate în iod sunt: peștele cod, ton, stridii, creveți, algele marine, laptele, brânza, iaurtul, gălbenușul de ou, ficatul de vită, carnea de pui sau ciupercile.

 

Cum identificăm o carență de iod

Deficitul acestui mineral în organism are câteva manifestări specifice, care trebuie să ne trimită la specialist, pentru investigații:

  • oboseală intensă;
  • probleme de memorie;
  • căderea părului;
  • senzaţie de slăbiciune;
  • depresie;
  • creştere în greutate.

La copii, carența se manifestă prin stări de neliniște, prin probleme de somn și printr-o capacitate scăzută de concentrare.

Testul inițial care se recomandă pentru diagnosticul afecțiunilor tiroidiene este determinarea TSH din sânge. TSH este hormonul de stimulare tiroidiană care acționează asupra secreției de hormoni tiroidieni. Nivelul TSH crește în hipotiroidism. Determinarea TSH se poate efectua gratuit cu recomandare de la medicul de familie.

De ce au nevoie gravidele de mai mult iod

Tiroida fătului se formează după primul trimestru de sarcină, dar acesta are nevoie de hormoni tiroidieni pentru creștere și dezvoltare. Singura sursă o reprezintă hormonii preluați de la mamă, care trec prin placentă în circulația fetală. Din al doilea trimestru de sarcină, tiroida fătului poate produce propriii hormoni, dar, pentru aceasta, are nevoie de iod de la mamă. În consecință, necesarul zilnic de iod al gravidei trebuie să crească pentru a asigura dezvoltarea echilibrată a fătului, dar și pentru sănătatea proprie.

Iodul și radiațiile nucleare: care este legătura?

Iodul poate proteja tiroida de cancer în eventualitatea unui accident nuclear. El se administrează ca iodură de potasiu, în forma sa stabilă, sub formă de tablete. Doza indicată după o expunere la iod radioactiv este însă mult mai mare decât necesarul zilnic de iod, iar alimentele și suplimentele alimentare nu pot asigura o cantitate atât de mare în organism. O singură tabletă are o concentrație de 65 de miligrame de iodură de potasiu, echivalentă a 50 de miligrame de iod, adică de peste 300 de ori mai mult decât necesarul zilnic. Acesta este motivul pentru care medicii insistă să nu luăm preventiv tablete cu iodură de potasiu.

După o expunere la radiații, se recomandă o doză inițială unică de iodură de potasiu, iar administrarea se repetă doar dacă nivelul de iod radioactiv persistă în mediu. Nu toate categoriile de populație au nevoie de această măsură de protecție.

Cât de necesară este sarea iodată

În ultimii ani, tot mai mulți pun la îndoială utilitatea iodului adăugat în sare și chiar evită aceste sortimente de sare, în favoarea celor neiodate. Argumentele sunt diferite: unii consideră că sarea iodată nu poate rezolva deficitul de iod al populației, în vreme ce alții se tem că vine cu un risc de supraîncărcare cu iod a tiroidei.

Cantitatea maximă de iod pe care un adult fără probleme de sănătate o poate consuma fără a avea efecte secundare este de 1.100 de micrograme pe zi. Aceeași doză este tolerată și de organismul femeilor însărcinate sau care alăptează. La copii, limita superioară zilnică este mai mică, astfel: copii cu vârsta între 14 și 18 ani –  900 μg, copii 9-13 ani – 600 μg, copii 4-8 ani – 300 μg, copii 1-3 ani – 200 μg.

Ce efecte are excesul de iod

Un aport excesiv de iod venit doar din alimentație este, de asemenea, puțin probabil. O doză de 2 grame de iod pe zi este considerată toxică pentru organism. În cazuri rare, se poate produce o intoxicație acută cu iod. Ea se manifestă prin: cefalee, gust metalic, dureri abdominale, greață, vărsături, diaree, erupții cutanate, urticarie, dureri articulare și febră. Aceste reacții se instalează în câteva ore și până la 5 zile de la ingestia iodului.

Sursa: smartliving.ro

Distribuie articolul: