Liberă mă simt și… liberă m-am simțit mereu. Primele semne de libertate acută le-am manifestat cam prin 1997, când m-am pornit să colind singurică, copil fiind, parcul orășenesc, fără să zic o vorbă unde mă duc și ce să fac acolo. Și de atunci – lucrurile s-au tot înrăutățit.

Astăzi am să vă vorbesc de setea asta înflăcărată și nesățioasă de libertate. Una vă rog – tot ce vă zic astăzi – să nu folosiți pe viitor împotriva mea! Glumesc, sigur că sunteți liberi să alegeți ce faceți cu informațiile pe care le dețineți.

Pentru mine libertate este să fac ce vreau și să nu am constrângeri. Să nu mă cramponez de o idee. Să nu accept sau să refuz lucruri doar din cauza stereotipurilor. Să analizez. Or, cum zicea Mircea Eliade:

„Libertate înseamnă, înainte de toate, autonomie, certitudinea că ești bine înfipt în realitate, în viață, iar nu în spectre sau dogme”.

Iar oricine încercă să mă priveze de această libertate are de furcă cu ceea ce noi în română numim „caracter complicat”.

Bunăoară, la un moment dat mi-am dat seama că a avea un loc de muncă cu program standard nu e pentru mine. Libertatea mea însemnând să lucrez la jumătate de noapte fiindcă eu atunci am inspirație/ productivitate sporită. Dar libertatea nu se reduce la a-ți face un business, nici măcar să călătorești, şi cu atât mai puțin să fii iresponsabil.

Libertate înseamnă să te poți căuta pe tine însuți şi, în această căutare, să-ți poţi manifesta adevărata natură public, într-un mod liber, fără să te temi că ai greşit sau că ai ofensat pe cineva.
Dar ce ne oprește / ne stăvilește acest simț al libertății?

  1. Noi singuri – stereotipuri. Frici. Suntem robii fricilor noastre. Ne temem de „gura lumii”. Avem teama de a ne exprima, teama de a protesta, teama de a fi diferiți, teama de autorități – avem o mie de frici nefondate ce nu ne lasă să trăim. Frici de care trebuie să scăpăm pentru totdeauna ca să putem respira liber şi să trăim o viață pecetluită de frumusețea libertății. Liber înseamnă a putea fi tu însuți oriunde și oricând, înseamnă a putea fi tu însuți indiferent de ceea ce este în jurul tău, de factorii din afară. Nimic din afară nu-ți poate strâmtora libertatea.
  2. Alte persoane – care „știu mai bine decât tine ce tu trebuie”.
  3. Sistemul / societatea în care trăim – am ajutat niște bătrânei împrumutându-le telefonul în microbuz. Au insistat să mă plătească: au insistat mult, bătrânește, comunist, enervant şi sâcâitor. Oamenii din țara asta chiar nu pot primi ajutor necondiționat! De ce trebuie neapărat să ”mulțumești” cu bani, să te simți îndatorat şi incomod când primești din suflet?

Ei bine, răspunsul este simplu: așa i-a învățat doctrina. Oamenii încă nu știu că sunt liberi, ori știu, dar nu acceptă atâta libertate. Cultul fricii este înrădăcinat în noi, şi mai rău este faptul că este cultivat şi la noile generații. Părinții preferă să-l cheme pe Bau-bau (un fel de Poliția secretă) ori de câte ori copii sunt răi ca să bage frica în ei.

În secolul XXI totuși lucrurile se mișcă – cunt tot mai mulți oameni care aleg să fie liberi, indiferent de tot și de toate.

Căutați printre voi și adânc în voi. Există acolo niște oameni liberi. Chiar voi cunoașteți artiști liberi. Vi-l amintiți pe Carla’s Dream plecând de la un concert susținut în România, când s-a aruncat că într-un cântăreț de manele cu bani în el?

Dar de Pasha Parfeni la Ziua Independenței, când le-a tras o palmă zdravănă guvernanților în numele întregii țări, purtând un maiou cu o inscripție absolut specială? Sau de Cătălin Josan la 31 august cântând în parcul central, când a fost exclus (pe motive evident politice), pe ultima sută de metri, din concertul din Piața Marii Adunări Naționale, dedicat zilei Limbii Române.

Or, Vineri seara, 22 iulie, 2016. Trupa Vama cântă în clubul Fabrica, din București, piesa „Vara asta”. „Cântecul ăsta este despre libertate. Și am acuma ocazia să fac un test. Care ar merge la mare?”, le-a spus Chirilă fanilor.
În fața parcului Carol sunt trei autocare care așteaptă să se urce în ele circa 150 de oameni și mergem în Vamă, le-a mai spus artistul spectatorilor care inițial au tratat totul ca pe o glumă. A zis așa: noi punem la dispoziție trei autocare care se întorc mâine pe la 10 – 11. Și mergem în Vamă, unde cântăm.”

Ce s-a întâmplat mai departe? Autocarele s-au umplut rapid cu fani care au luat-o la fugă, de la concertul din Fabrica spre autocarele din piața Carol.

Cu câteva ore mai târziu, trupa Vama cânta pe o scenă amplasată în… Vama Veche.

despre-libertate

Vă provoc la libertate. Nu mai fiți cuminți și spășiți. Nu mai dați din cap la tentative de a vă influența gândirea. Depistați-i pe cei care încearcă să vă priveze de libertate și nu le permiteți s-o facă. Fiți liberi și nu-i mai lăsați pe alții să aleagă pentru voi.

Imaginați-vă în fiecare zi că aveți în față un Tudor Chirilă care se oprește din cântat și zice:

 „Bă, hai toți în Vamă și terminăm acolo concertul!”. Că suntem spirite libere, nu? Bă, haideți să credem în noi. Haideți să nu ne mai pese de gura lumii!

Distribuie articolul: