Anxietatea este una dintre cele mai frecvente tulburări emoționale întâlnite la copii și adolescenți, cu o prevalență estimată de aproximativ 10-20% în rândul tinerilor, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății. Recunoașterea timpurie a simptomelor și gestionarea adecvată sunt esențiale pentru a preveni consecințele pe termen lung asupra dezvoltării și sănătății mintale.

Simptomele anxietății la copii și adolescenți pot fi diferite față de cele ale adulților și deseori sunt confundate cu simple stări de neliniște sau comportamente de opoziție. Printre semnele frecvent întâlnite se numără: iritabilitatea, dificultăți de concentrare, evitarea situațiilor sociale sau școlare, somn perturbat, dureri de cap și stomac inexplicabile, precum și simptome fizice cum ar fi palpitații sau senzația de sufocare. Adolescenții pot manifesta, de asemenea, comportamente compulsive sau gânduri obsesive, semnalând prezența unor forme specifice de anxietate, precum tulburarea obsesiv-compulsivă.

Studiile realizate în domeniul psihologiei dezvoltării arată că mediul familial și stilul parental au un impact major asupra modului în care copiii gestionează anxietatea. Părinții care manifestă un comportament de susținere, oferă un mediu sigur și comunicare deschisă contribuie la reducerea nivelului de anxietate al copiilor. În schimb, stilurile parentale autoritare sau inconsistent aplicate pot amplifica anxietatea și dificultățile emoționale.

Intervențiile eficiente pentru gestionarea anxietății includ tehnici de terapie cognitiv-comportamentală (TCC), care au demonstrat prin multiple studii că reduc semnificativ simptomele anxioase la copii și adolescenți. TCC ajută tinerii să identifice gândurile distorsionate, să învețe strategii de relaxare și să-și dezvolte abilități de coping în fața situațiilor stresante.

Pe lângă terapia psihologică, este recomandată și o abordare holistică care include un stil de viață sănătos: somn adecvat, alimentație echilibrată, activitate fizică regulată și limitarea timpului petrecut în fața ecranelor. Activitatea fizică, în special exercițiile aerobice, stimulează eliberarea de endorfine, hormoni care reduc anxietatea și îmbunătățesc starea de spirit.

În cazurile mai severe, când anxietatea interferează semnificativ cu viața de zi cu zi, poate fi necesară și medicația, însă aceasta trebuie prescrisă și monitorizată strict de către un medic specialist. Nu trebuie neglijată nici importanța colaborării între părinți, profesori și specialiști pentru a crea un cadru de susținere adecvat copilului sau adolescentului.

Este important să fim atenți la semnalele transmise de tineri și să evităm minimalizarea lor, deoarece anxietatea netratată poate conduce la probleme mai complexe precum depresia, scăderea performanțelor școlare sau tulburări de comportament. Recunoașterea și gestionarea corectă a anxietății reprezintă pași esențiali pentru sănătatea mintală și dezvoltarea armonioasă a copiilor și adolescenților.

Distribuie articolul: