Ecaterina este cea de-a treia generație de pedagogi în familia sa, crescând practic printre cărți, caiete de lucrări și mai mult pe la școală. A predat studenților de la 3 catedre, imediat după absolvire și până în 2015. După această frumoasă experiență, Ecaterina Crecicovschi s-a dedicat predării englezei la cursuri private, dar și traducerilor, cunoscând mai multe limbi străine. Are un mare vis, însă vorbește în șoaptă despre el… Ce i-au educat studenții și cum a schimbat pandemia metoda de predare, ne spune într-un interviu #ProfesoriCOOL profesoara de engleză Ecaterina Crecicovschi.

Ecaterina, povestiți-ne, vă rog, cum ați îmbrățișat pedagogia?

Mă întreabă adesea despre asta studenții mei, chiar și după 21 de ani de activitate în domeniul învățământului. Și buneii, și părinții au fost profesori. De mică mama mă lua cu ea la școală, mă așeza într-o bancă și-mi dădea activități. Eu, însă, din când în când, ridicam ochișorii și o priveam cu admirație, mirare – era pentru mine ca o zeița. Am îndrăgit engleza predadă anume de ea, dar realitățile din anii `90 și-au lăsat amprenta. Mai întâi mi-am dorit sa fiu ghid turistic, apoi însoțitoare de bord, doar ca să văd lumea în lung și în lat și să pot vorbi engleza. Dar maturizindu-mă, dorințele anterioare mi-au părut cumva copilărești și nerealiste, și la absolvirea școlii medii, am declarat sus și tare părinților că vreau să devin o profesoară la fel de bună ca mama și că mă voi întoarce în sat unde vom profesa amândoua engleza. Inițial parcă s-au mâhnit ambii, atrăgându-mi atenția că pâinea unui profesor este grea, dar eu le-am zis încrezătoare la ai mei 16 ani că sunt gata de toate provocarile și ei, n-au avut decât să accepte decizia mea.


USM, catedra de Literatura Universală

Ți a fost grea pâinea sau nu v-ați plâns de greutăți niciodată?

Absolvind Facultatea de Limbi și Literaturi Străine cu mențiune, medalia „Mihai Eminescu”, în anul 2000, am fost invitată să predau la 3 catedre – Catedra de „Limbă engleză”, Catedra de „Traductologie” și Catedra de „Literatură universală”. Predarea literaturii universale și naționale în mediul universitar are un specific aparte. Dacă la seminare pot fi prezenți de la 10 pâna la 40 de studenți, atunci la prelegeri – erau peste 100. Iată și provocarea unui tânăr lector universitar. De mică mă temeam de mulțime și mă copleșeau emoții de nedescris când apăream în fața unui public numeros. Am lucrat mult asupra acestor frici, și, uite, că până la urmă, am devenit lector. N-am să uit niciodată ziua când urma să predau prima prelegere – micuță de statură, subțirică, la costum, dar fără tocuri, practic invizibilă, cu inima cât un purice, punctuală, m-am oprit în fața ușii pentru „un moment de reculegere”. Între timp, unul dintre profesorii mei de literatură engleză, iar, acum un bun prieten – Petru Golban, prof. univ. – mi-a propus să intre cu mine și să mă prezinte studenților. L-am privit țintă și l-am refuzat categoric, am deschis ușa și am intrat.

Alături de colegii de la P5Chi2

Cel mai greu la început a fost să dezvolt această abilitate de a ține un public special – studenții – focusați, motivați, interesați etc. Iar o dată dezvoltată această abilitate, deja totul pare mai simplu. Nu neg, emoții mai am și până în prezent, dar intensitatea lor este mai mica și îmi este mult mai ușor să interacționez cu grupuri diverse ca marime, datorită acestei experiențe universitare unice.

Cum au venit primele succes, primele satisfacții din munca depusă?

Din moment ce sunt profesor de limbă și de literatură engleză, mereu am 2 mari bucurii. Prima, este atunci când discipolii mei ajung să vorbească limba lui Shakespeare ca nativii, depășindu-și chiar profesorul. A doua este atunci când prelegerile și seminariile de literatură reușesc să le dezvăluie studenților valori și carențe ale realităților existente pe care nici nu și le-au imaginat, astfel încât lucrurile se prezintă într-o cheie nouă.

UK, 2002

Acum, fiți sinceră, vă rog, țineți la elevii mai buni în mod deosebit?

Profesorii n-au favoriți, dar, din păcate, realitățile sunt altele. Personal, am luptat cu favoritismul de când mă țin minte. Într-adevăr, este dificil să dai atenție la toți și la fiecare, însă nu este imposibil. Eu mi-am elaborat strategii de lucru la seminare, așa încât toți – de la 10 până la 40 studenți – erau întrebați de câteva ori, nimeni nu era discriminat, dimpotrivă toți erau egali în fața mea. Și în cadrul orelor de engleza, nu am cazuri să trec cu vederea pe cineva. Mereu vor exista studenți cărora le-a plăcut felul meu de a preda, iar asta se simte – și după zece ani de la absolvire țin legătura cu mine și găsesc timp să mă întrebe ce mai fac, cum o mai duc, ce generații de studenți mai am etc.

Să revenim la situația pandemică din țară. Cum a influențat lecțiile și cum tehnologiile ajută sau dăunează studenților?

Pandemia n-a schimbat nimic pentru mine: Lecțiile fizice au fost pur și simplu transferate online și toate metodele care le utilizam în viața reală, le folosesc în cea virtuală. Unica diferența este că mă simt ca o prezentatoare TV (râde). Desigur, instruirea la distanță ar putea lua locul lecțiilor clasice, mai ales în cazul cursurilor avansate. Suntem ființe sociale, contactul și energetica umană sunt esențiale la lecțiile mele. Recunosc, într-o era la început de tehnologizare – foarte multe cărți la temele tezelor mele de magistru și doctor mi-au fost transmise de studenți de ai mei din diferite țări ale lumii. Generațiilor absorbite de gadgeturi le mai trebuie de un pic de educație în privința utilizării acestor tehnologii în cadrul lecțiilor. Puțini studenți le utilizează la justa lor valoare. Pe de alta parte, situația epidemiologică din acest an ne-a demonstrat că trebuie sa fim pregătiți și deschiși oricând la utilizarea gadgeturilor în cadrul orelor. Inițial eram și eu sceptica, iar acum predau cu drag prin Skype, Zoom, Teams etc.

Se schimbă copiii, studenții, cu anii?

Fiecare generație este individuală și unică în felul ei și, da, diferită de precedenta. Ceea ce contează pentru mine, indiferent de vârstă și mediul în care se formează, este scânteia din ochii celui care urmează lecțiile mele, dorința de a studia, de a deveni un profesionist în domeniul său. În ultima perioadă predau toate nivelele limbii engleze, așa că la începutul fiecărui curs mă aștept ca studenții să fie pregătiți să investească suficient timp și efort pentru a atinge rezultatul scontat.

USA, 2019

Au schimbat ceva studenții la dvs, profesoara lor?

Grație studenților mei, am învățat să fiu mai umană (zâmbește). Da da – la început de cale profesională eram foarte categorică și principială, deși există mulți studenți care până în prezent îmi zic că m-au îndrăgit anume pentru aceste calități. Cu toate acestea, pe parcursul anilor am învățat că un profesionist bun este și un om cu inimă mare. Și dacă poți combina profesionalismul cu valorile umane în cadrul lecțiilor într-un mod echilibrat, rezultatele sunt fantastice. Cel puțin în cazul meu, așa este.

Ce deziderate aveți pentru anii ce urmează?

Deși mulți îmi propun poziții în diferite domenii, considerînd că abilitățile mele ar fi mai utile acolo și, în plus, aș câștiga un salariu mai bun, eu am fost și rămân un practician, adică nu mă las eu așa de ușor de predare. Mai mult, chiar dacă se zice că nu trebuie sa vorbești despre visele tale, că nu s-ar putea împlini. Nu sunt superstițioasa și cred în menirea mea pe pământ – să fac Chișinăul un loc mai bun prin lecțiile mele de engleză – prin crearea unui centru multifuncțional de limbă engleză – Kate’s Centre of English. Cunosc foarte multă lume bună pe care aș invita-o sub umbrela acestui centru să presteze diverse servicii de limbă engleză celor cointeresați. Cred că acest vis va prinde aripi la timpul și momentul potrivit.

Foto: Arhivă personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: