Dulciurile fac parte din ansamblul de cauze care ne pot distruge silueta și sănătatea. Deși alcoolul este incriminat adeseori pentru afectarea ficatului, oamenii nu știu sau nu vor să conștientizeze că și dulciurile contribuie din plin la instalarea steatozei hepatice (ficatul gras). Iar, dacă ne păstrăm obiceiurile alimentare dezastruoase, această afecțiune aparent inofensivă poate duce inclusiv la ciroză.

Consumate zi de zi și în cantități mari, dulciurile duc la rezistență la insulină, fenomenul care apare cu mulți ani înainte de instalarea diabetului și a altor boli frecvente în rândul populației.

Dulciurile, pofta de moment cu consecințe pe termen lung asupra ficatului

Consumul excesiv de dulciuri conduce în timp la rezistență la insulină, prin faptul că receptorii pentru insulină „se obişnuiesc” cu un nivel crescut al acestui hormon în sânge. Este şi mecanismul prin care de fiecare dată după ce mâncăm dulce, la câteva ore ni se face din nou poftă tot de dulciuri.

Pofta de dulce satisfăcută cu dulciuri cu un grad ridicat de procesare şi un aport crescut de potențiatori de gust aduce un stres suplimentar ridicat pentru ficat, din cauza modului în care organismul nostru metabolizează fructoza. 

Această fructoză este îndulcitorul lichid folosit în industria alimentară pentru prăjituri, creme, dulciuri şi îngheţate, fiind cauza principală a ficatului gras de cauză non-alcoolică, spune Cori Grămescu, coach de lifestyle și nutriție.

Fructoza lichidă este un monozaharid obținut industrial din sirop de porumb și este des utilizată pentru îndulcirea sucurilor, dulciurilor, dar și a sosurilor sau a altor alimente intens procesate, potrivit csid.ro.

Un studiu publicat recent în revista Molecular Nutrition and Food Research arată că o dietă bogată în fructoză lichidă și grăsimi saturate este asociată cu o creștere a depozitelor de grăsime la nivelul ficatului, cauzând afecțiuni precum steatohepatita nonalcoolică (ficatul gras) și ciroza hepatică.

Pe lista efectelor negative pe termen lung ale acestui îndulcitor se mai adaugă şi riscul ridicat de cancer de pancreas, incidența crescută a cariilor dentare, probleme cu rinichii, obezitate, diabet, boli cardiovasculară, hipertensiune arterială, predispoziţie către Alzheimer, deficienţe nutritive.

Rezistența la insulină și sindromul metabolic

Rezistența la insulină este asociată în principal cu obezitatea și este una dintre principalele cauze ale instalării sindromului metabolic, adică o serie de tulburări metabolice care indică dacă o persoană este la risc să dezvolte boli cardiovasculare și diabet zaharat.

Potrivit Federației Internaționale de Diabet, Federației Mondiale de Cardiologie, Societății Internaționale de Ateroscleroză și Societății Americane de Cardiologie, sindromul metabolic este definit prin prezența a 3 din următoarele criterii:

  • prezența obezității abdominale;
  • niveluri crescute ale trigliceridelor ≥ 150 mg/dL;
  • niveluri scăzute ale HDL-colesterolului
  • valori ale tensiunii arteriale sistolice ≥ 130 mmHg și/sau ale celei diastolice ≥ 85 mmHg;
  • valori crescute ale glicemiei bazale ≥ 100 mg/dL.

Testul de sânge HOMA (Homeostasis model assessment) poate arăta dacă o persoană are rezistență la insulină. Dar un indiciu clar poate fi și grăsimea acumulată în zona taliei.

Recent, reprezentanții Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire din Marea Britanie (NICE) au declarat că circumferința taliei este la fel de importantă precum indicele de masă corporală (IMC – ideal între 18 și 25).

Ei spun că numărul de centimetri din talie nu trebuie să depășească jumătate din înălțime. Altfel spus, dacă ai o înălțime de 1,70 metri, circumferința taliei nu trebuie să depășească 85 de centimetri, indiferent că ești femeie sau bărbat.

În caz contrar, riști să dezvolți boli precum diabet, hipertensiune, hipercolesterolemie, infarct sau accident vascular cerebral.

Ce rol are insulina

Insulina este hormonul secretat în cantități mari de celulele beta ale pancreasului, imediat după ce mâncăm. Cu alte cuvinte, acest hormon „le comandă” celulelor din corp, în special cele musculare și adipoase, să extragă din sânge și să folosească glucoza pe care o aducem în organism prin alimentație.

Când o persoană are rezistență la insulină, receptorii insulinici de la nivelul celulelor nu mai reacționează și, în consecință, nu mai folosesc glucoza din sânge, iar nivelul glicemiei crește.

Pancreasul reacționează prin producție suplimentară de insulină, dar insuficientă în raport cu necesarul organismului. Astfel se creează un cerc vicios care determină instalarea prediabetului și, ulterior, a diabetului zaharat – dacă nu se iau măsuri la timp.

Dieta sănătoasă poate întoarce diabetul din drum. Deși nu există o dietă standard pentru prediabet, sunt câteva modificări ce te pot ajuta să aduci nivelul glicemiei la valorile normale și să reduci astfel riscul de diabet.

Acestea includ consumul de:

  • fructe și legume proaspete, în special broccoli, sparanghel, spanac, sfeclă roșie, țelină, rubarbă – acestea reglează nivelul glicemiei și al tensiunii arteriale, sprijinind astfel buna circulație a sângelui
  • cereale integrale (orz, ovăz, secară, orez brun, paste integrale etc.)
  • proteine de calitate (piept de pui, pește, fructe de mare, leguminoase, nuci și semințe nesărate)
  • lactate (iaurt, brânză slabă).

În schimb, trebuie limitat sau chiar evitat consumul de carbohidrați rafinați (dulciuri, sucuri, cartofi, orez alb, pâine albă, paste), carne roșie, mezeluri procesate, grăsimi saturate (fast-food, prăjeli).

Pe lângă schimbarea regimului alimentar, este foarte important să faci mai multă mișcare, să renunți la fumat (dacă ai acest viciu) și să încerci să obții o greutate ideală în funcție de înălțimea ta.

Distribuie articolul: