Psihologii au făcut unele cercetări și au stabilit că fiecare vârstă se caracterizează prin viziuni specifice asupra vieții, dar și o atitudine anumită față de părinți. Copilăria este probabil cea mai simplă perioadă pentru cei dragi, iar adolescența e una din cele mai dificile etape.

Cu vârsta, copiii capătă senzația că nimeni nu îi înțelege, ceea ce nu este adevărat, căci părinții mereu își acceptă copiii exact cum sunt.  La maturitate, copiii privesc total diferit lumea din jur și se uită cu alți ochi inclusiv la părinții lor. Încep să îi prețuiască mai mult decât viața. Vospitaj.com vine cu un infografic pe alocuri amuzant. Așadar, să începem:

Bebelușii au gânduri foarte simple despre părinți. Despre mame gândesc că le dau mâncare gustoasă, miros frumos și le cântă despre lupușori. Despre tata au gânduri și mai simple, că e un oarecare domn care înghimpă și vine acasă doar seara.

Un copil cu vârsta între 1 an și 3 ani crede despre mama că e frumoasă, bună și cântă despre lupi. Despre tata el știe că îl aruncă spre tavan și l-a hrănit cu pește uscat pentru bere.

La 3-6 ani, închipuirile despre cine sunt părinții în viața copilului, se lărgesc. Despre mama cei mici cred că e cea care îi duce la grădiniță, îi ia de la grădiniță, îi hrănește cu supă deloc gustoasă, este cea care nu le cumpără LEGO. Apoi, tot mama e cea care regretă că nu le-a cumpărat LEGO și cumpără 2 seturi. Despre tata, copilul de 3-6 ani crede că e un uituc, pentru că nu l-a luat de la grădiniță. Tata îl duce la parcul de distracții, este foarte bun căci îl lasă să lingă scrânciobul.

La 7-12 ani, copiii gândesc destul de urât despre mama. Ea este cea care îi obligă să facă tema pentru acasă, le ia telefonul mobil, a schimbat parola la calculator, îi hrănește cu supă aiurea și e destul de prostuță, căci nici măcar nu știe cine sunt copiii. Tata e polițistul bun, care îi duce la fast food, povestește haios, dar le-a furat planșeta.

La 14-17 ani, lucrurile sunt clare. Copilul are impresia că părinții habar nu au cine este el și nu îl înțeleg.

La vârsta cuprinsă între 18 și 25 ani, tânărul se gândește că mama ar putea să-i dea mai mulți bani. E femeia care sună o dată la oră. În continuare îl hrănește cu supă deloc gustoasă. Tata ar putea să îi dăruiască o mașină și are bancuri deloc haioase.

Lucrurile capătă o nouă întorsătură atunci când tânărul are de la 25 la 35 de ani. Mama este cea căreia este milă de el atunci când se simte rău. Mama poate ajuta cu bani până la salariu și supa e gustoasă, iar întrebarea e oare de ce soția nu poate găti o supă la fel de bună. Despre tata, de asemenea, gândurile sunt bune. Ajută cu bani până la salariu, mă susține atunci când spun că șeful meu este un idiot.

La vârsta cuprinsă între 35 și 40 de ani, omul știe că își poate lăsa oricând copiii în grija mamei, care niciodată nu se plânge pe sănătate. Despre tata, gândește că i-a furat și copilul, și planșeta, dar povestește istorioare haioase. Tata e cel care împrumută undița.

Și abia la 40 de ani apare o viziune, care de cele mai multe ori nu se mai schimbă niciodată, și anume că părinții sunt cei mai buni prieteni. Infograficul pune pe gânduri, nu-i așa?

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: