Felul în care iubești, alegi parteneri și gestionezi relațiile emoționale nu este un simplu rezultat al personalității tale sau al experiențelor recente. Modelele parentale – adică tiparele de comportament și relaționare învățate în copilărie – au un impact profund asupra vieții tale amoroase ca adult. Cercetările în domeniul psihologiei relațiilor arată că modul în care ai fost crescut influențează atașamentul emoțional, gestionarea conflictelor și chiar conceptul de intimitate.

Ce sunt modelele parentale?

Modelele parentale reprezintă tiparele de comportament, stilurile de comunicare și dinamica emoțională pe care copiii le observă și le internalizează de la părinții sau îngrijitorii lor. Conform teoriei atașamentului, formulată de John Bowlby și extinsă de Mary Ainsworth, relațiile de atașament timpuriu cu părinții modelează felul în care o persoană percepe iubirea, siguranța și intimitatea în viața adultă.

Tipurile de atașament și impactul lor în relații

Psihologii identifică patru stiluri principale de atașament, fiecare având efecte diferite asupra modului în care iubești și te raportezi la parteneri:

  1. Atașament securizant
    • Cum apare: Copiii care au crescut cu părinți disponibili emoțional, atenți la nevoile lor și constanți în reacții dezvoltă un atașament securizant.
    • Impact în relații: Acești adulți au încredere în partenerii lor, sunt capabili să stabilească granițe sănătoase și se simt confortabil atât cu intimitatea, cât și cu autonomia.
    • Studiu relevant: Cercetările publicate în Journal of Personality and Social Psychology arată că persoanele cu atașament securizant au relații mai stabile și un nivel mai ridicat de satisfacție în cuplu.
  2. Atașament anxios (preocupat)
    • Cum apare: Se dezvoltă la copiii care au avut părinți inconsistenti emoțional – uneori calzi și afectuoși, alteori distanți sau indisponibili.
    • Impact în relații: Ca adulți, aceștia tind să fie dependenți emoțional, temându-se constant de respingere sau abandon. Pot deveni geloși sau suprasolicitanți în relațiile de cuplu.
    • Concluzie din studii: Un studiu realizat de Bartholomew și Horowitz (1991) evidențiază că adulții cu atașament anxios sunt mai predispuși la relații conflictuale și la anxietate relațională.
  3. Atașament evitant (distant)
    • Cum apare: Dezvoltat de copiii care au avut părinți reci, critici sau care au descurajat exprimarea emoțiilor.
    • Impact în relații: Acești adulți preferă independența extremă, evită intimitatea profundă și au dificultăți în a-și exprima emoțiile.
    • Studiu relevant: Conform unei cercetări publicate în Attachment & Human Development, adulții cu atașament evitant tind să fie rezervați emoțional și au dificultăți în menținerea relațiilor pe termen lung.
  4. Atașament dezorganizat
    • Cum apare: E asociat adesea cu traume din copilărie, abuz sau neglijență severă. Copiii învață că persoana de la care ar trebui să primească siguranță este și sursa fricii.
    • Impact în relații: Ca adulți, aceștia oscilează între dorința de apropiere și frica de a fi răniți, având comportamente contradictorii în relații.
    • Impact evidențiat de cercetări: Un studiu realizat de Main și Solomon arată că atașamentul dezorganizat este un factor de risc pentru relații instabile și dificultăți în reglarea emoțiilor.

Cum influențează modelele parentale felul în care iubești?

Percepția asupra iubirii
Dacă ai crescut într-un mediu în care iubirea era condiționată (de exemplu: „Te iubesc doar dacă ești cuminte”), este posibil să crezi că dragostea trebuie câștigată. Această mentalitate poate duce la relații dezechilibrate, în care simți că trebuie să demonstrezi constant că meriți afecțiunea.

Gestionarea conflictelor
Copiii care au văzut părinți rezolvând conflictele prin comunicare deschisă și respect reciproc învață să facă același lucru în relațiile lor. În schimb, cei care au fost martorii unor certuri frecvente, tăceri prelungite sau evitarea problemelor, tind să repete aceste tipare.

Nivelul de încredere și siguranță emoțională
Dacă părinții tăi au fost disponibili emoțional și te-au sprijinit, este mai probabil să ai încredere în partenerii tăi. Pe de altă parte, dacă ai experimentat abandon emoțional sau respingere, s-ar putea să fii suspicios/oasă sau să aștepți mereu ca ceva să meargă prost.

Autonomia în relații
Părinții hiperprotectivi sau cei care au controlat excesiv copiii pot influența dezvoltarea unor adulți care fie se luptă să-și definească independența, fie se simt vinovați când doresc spațiu personal.

Este posibil să schimbi aceste tipare?

Vestea bună este că, deși modelele parentale au un impact puternic, ele nu sunt un destin implacabil. Conștientizarea este primul pas către schimbare.

  • Terapia cognitiv-comportamentală și consilierea în cuplu pot ajuta la identificarea și corectarea tiparelor nesănătoase.
  • Practicarea inteligenței emoționale, dezvoltarea abilităților de comunicare și lucrul cu un specialist pot contribui la construirea unor relații mai sănătoase.
  • Studiile arată că relațiile pozitive și sigure din viața adultă pot „repara” tipare de atașament nesigur, un proces numit earned security (securitate câștigată).

Modul în care iubești este puternic influențat de modelele parentale și de tiparele de atașament formate în copilărie. Însă, indiferent de experiențele din trecut, ai puterea de a-ți înțelege și transforma relațiile. Conștientizarea tiparelor nesănătoase și efortul de a le schimba reprezintă pașii esențiali către o viață emoțională echilibrată și relații autentice, bazate pe respect și încredere reciprocă.

Distribuie articolul: