Uneori ai putea face greșeli în conversațiile cu copilul, iar asta fără ca măcar să-ți dai seama. Iar replicile care pentru maturi par normale, pentru copil ar putea fi traumatizante. Iată câteva exemple de replici care merită să le înlocuiești cu cuvinte care nu-ți vor afecta micuțul.

Pentru copii, adulții sunt exemplul lor. Atât de mici, confruntându-se cu emoții intens resimțite, dar și cu dezvoltarea incompletă a creierului, ceea ce nu le permite mecanisme de reacție și interpretare complexe, ei reacționează adesea impulsiv, însă este de datoria noastră, a adulților, de a-i ajuta să își înțeleagă emoțiile și să găsească un management potrivit al acestora.

Replici și alternative la cele mai comune cuvinte rostite de părinți în față atitudinii mai puțin plăcute a copiilor:

În loc de: „Nu te mai smiorcăi”

Încearcă: Îmi e greu să te urmăresc când vorbești așa. Ce ar fi dacă încerci să îmi spui ce te supără cu voce normală?

De multe ori copiii nu își dau seama că modul în care vorbesc poate nu e adecvat, nu își dau seama nici că se șmiorcăie. De aceea un ajutor din partea adultului îi poate ajuta să realizeze și îi ghidează spre o altă formă de a transmite mesajul.

În loc de: „Nu te mai plânge” 

Încearcă: Înțeleg că ești supărat/speriat/că te doare (dacă s-a lovit). Vino să ne retragem într-un loc mai liniștit, să te țin în brațe până ne liniștim. Apoi ne gândim la ce să facem mai departe și cum s-a ajuns aici.

Este inutil să le cerem copiilor să nu mai plângă, mai ales când au motive reale, nici noi nu ne putem opri din plâns la comandă. În plus, plânsul vindecă, descarcă emoțiile, alungă tensiunile. Este bine că micuții să plângă.

În loc de: „Hai odată, că plec și te las aici” 

Încercă: De ce ai nevoie ca să plecăm? Hai să te ajut.

De multe ori copiii transformă în crize nevoile lor. Dacă îi ajutăm să le conștientizeze și chiar să le prioritizeze, nu doar că le oferim un model de rezolvare, ci îi și ajutăm să depășească cu bine momentul.

În loc de: „Dacă nu termini de mâncat…”  (nu mai mergem în parc/te las să rămâi flamand/nu te ridici de la masă și alte continuări)

Încercă: Ce să facem că mâncarea din farfuria ta să-ți fie pe plac?

Această atitudine plasează responsabilitatea pe găsirea unei soluții.

În loc de: „De câte ori să-ți repet același lucru” 

Încercă: Văd că nu m-ai auzit prima dată. Ce-ai spune dacă mi-ai șopti înapoi ce ți-am zis?

Determinându-l pe copilul tău să repete ceea ce aude, îți întărește mesajul. Varierea volumului adaugă o notă de amuzament cererii tale.

În loc de: „Dacă nu încetezi, nu știu ce-ți fac!”

Încercă: Înțeleg că ai un moment dificil. Te iubesc, însă am nevoie să înțelegi că nu este OK ceea ce faci. Este ceva ce tu ți-ai dori să înțeleg și eu la rândul meu?

În acest fel mutăm reacția pe introspecție și comunicare.

În loc de: „Mă calci pe nervi!”

Încercă: Încep să mă enervez foarte tare din cauza situației dintre noi. Eu acum mă voi retrage aici ca să mă calmez.

Învață copilul să își definească și stăpânească emoțiile, modelând acest lucru în timp real prin oferirea unui exemplu.

Sursa: Kudika.ro

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: