Stresul este o parte inevitabilă a vieții moderne, dar în timpul sarcinii, efectele sale se extind dincolo de starea de bine a mamei. Cercetările din ultimele două decenii au demonstrat tot mai clar că stresul matern poate influența semnificativ dezvoltarea fizică și emoțională a copilului încă din viața intrauterină.

Ce este stresul prenatal și cum se manifestă?

Stresul prenatal se referă la reacțiile fiziologice și emoționale ale mamei față de factorii de stres percepuți în timpul sarcinii — fie că este vorba de anxietate, suprasolicitare, griji financiare sau lipsa de sprijin emoțional. Aceste reacții implică, printre altele, creșterea nivelului de cortizol, principalul hormon de stres, care traversează bariera placentară și ajunge la făt.

Impactul stresului asupra dezvoltării cerebrale

Un studiu publicat în Biological Psychiatry (2012) arată că expunerea prelungită la niveluri ridicate de cortizol în timpul sarcinii poate influența negativ dezvoltarea hipocampului — o zonă a creierului implicată în memorie și reglarea emoțiilor. De asemenea, studiile efectuate cu ajutorul RMN-ului prenatal sugerează că stresul matern poate afecta conectivitatea rețelelor neuronale ale fătului, cu posibile implicații asupra comportamentului copilului în primii ani de viață.

Legătura cu greutatea la naștere și sistemul imunitar

Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății atrage atenția că stresul sever în timpul sarcinii este asociat cu o creștere a riscului de naștere prematură și greutate mică la naștere — doi factori corelați cu probleme de sănătate pe termen lung, inclusiv dificultăți respiratorii, întârziere în dezvoltare și vulnerabilitate la boli cronice.

De asemenea, un studiu longitudinal publicat în PNAS (2016) a constatat că stresul matern prenatal poate avea efecte de durată asupra sistemului imunitar al copilului, crescând riscul de alergii, astm și tulburări autoimune.

Efecte emoționale și comportamentale

Pe lângă efectele fiziologice, stresul mamei poate influența dezvoltarea emoțională a copilului. Potrivit unui studiu din Development and Psychopathology (2015), copiii născuți de mame cu niveluri ridicate de stres în timpul sarcinii prezintă o probabilitate mai mare de a dezvolta tulburări de anxietate, probleme de reglare emoțională sau comportamente agresive în copilărie.

Cercetătorii susțin că stresul matern poate modifica expresia genetică a fătului printr-un proces numit epigenetică, adică prin modificări ale activității genelor fără a schimba structura ADN-ului în sine. Astfel, un mediu intrauterin stresant poate „programa” modul în care copilul va răspunde la stres mai târziu în viață.

Ce pot face mamele pentru a proteja sănătatea copilului?

Veștile bune sunt că reducerea stresului matern are efecte benefice clare. Iată câteva recomandări susținute de cercetări:

  • Sprijin social constant: Studiile arată că femeile însărcinate care beneficiază de sprijin emoțional din partea partenerului, familiei sau unui terapeut prezintă niveluri semnificativ mai scăzute de cortizol.

  • Tehnici de reducere a stresului: Practici precum mindfulness, respirația conștientă, exercițiile fizice moderate și odihna adecvată pot ajuta la echilibrarea emoțională și hormonală.

  • Educația prenatală: Participarea la cursuri de pregătire pentru naștere și parenting poate reduce anxietatea prin creșterea încrederii în abilitățile de viitoare mamă.

  • Limitarea factorilor de stres extern: Dacă este posibil, mamele ar trebui să evite situațiile conflictuale, mediile toxice sau expunerea prelungită la informații alarmante (de exemplu, știrile negative în exces).

Stresul în timpul sarcinii nu este întotdeauna complet evitabil, dar gestionarea sa eficientă este esențială nu doar pentru bunăstarea mamei, ci și pentru sănătatea viitorului copil.

Distribuie articolul: