Costi Burlacu, artist și soț al Corinei Țepeș, cu care formează un duet, a povestit cum a fost amenințat cu un pistol real în anii 2000 din cauza faptului că purta un cercel.

Această întâmplare a avut loc în era anilor 90, marcând perioada în care influența “bratvă” era încă simțită pe străzi. Burlacu a dezvăluit într-un podcast pentru jurnalistul Dorin Galben că a fost nevoit să cânte având un pistol la tâmplă și purtând un cercel în ureche. Corina, soția lui, râde acum atunci când își amintește de acea perioadă, subliniind că artistul avea atât cercel în ureche, cât și pantaloni de piele, cu niște șuvițe decolorate.

Aveam vreo 20-21 de ani și am cântat într-un local din Chișinău, un restaurat de tip închis, nu era public, era pentru cunoscători, urmare a anilor 90, chestii sumbre. Acolo veneau bărbați în mare parte cu femei, cu dame de companie, nu cu soțiile lor. Am văzut de toate: și dansuri pe masă, și alcool, și diferite scenă. Tu îi distrai? Da. Inițial m-a invitat cineva să cânt o seară-două la schimb și acolo era cineva care mi-a zis că dacă vrei să rămâi, rămâi. Eu aduceam cumva o muzică nouă. Atunci se cânta multă muzica rusească, șanson și eu cântam cumva altfel, piese de-ale trupelor din România, le cântam și pe celea. Era stresant, dar câștigam bine. Acolo puteam să-mi fac gazda pe trei luni într-o seară”, a povestit Costi Burlacu.

Tavanul localului era suspendat și avea multe găuri. „Când le era viața mai dragă, trăgeau câte un glonte în tavan”.

„Acolo erau săli mari și săli VIP. M-au invitat într-o sală VIP. Un domn, probabil care voia să impresioneze pe cei cu care stătea la masă, m-a întrebat: ce-i cu asta în ureche? Zic: cercel. El: tu știi cine poarta așa ceva? Eu: mulți din colegi de-ai mei. El: tu ce ești de acela, adică p*dar. Nu-mi sta aici în față cu el. Scoate-l. Eu: nu-l scot. Asta sunt eu. Și el a scos pistolul și mi-a zis că dacă nu-l scot, mă va împușca. Am continuat să cânt”.

„Cu cercelul am mai avut o situație. Eram la Botanica, pe strada Cuza Vodă, și eu îmi cumpărasem un maiou colorat, tropical. Mă duceam seara să lucrez, cu ochelari pe ochi. La un moment dat mă opresc doi și îmi zic: prezintă buletinul. Eu: da cine sunteți? Ei: polițiști (pe civil, mi-au scos legitimația. Eu: nu am buletinul, merg să lucrez aici, tot aici închiriez o gazdă. Ei: da ce mergi așa, nu știu cum?, da ce-i cu „prikidul” ăsta al tău? Eu: normal merg… Băi, îți dai seama în ce societate trăim, bine, acum s-a mai schimbat, dar pe atunci eram sălbatici”.

Într-un final, polițiștii pe civil au insistat să prezinte buletinul, Costi Burlacu a refuzat, s-a îndreptat la lucru, dar a reușit să cânte doar două piese, pentru că ei totuși l-au scos pe brânci din local și l-au escortat la inspectoratul de poliție pentru a scrie explicație de ce nu poartă buletinul.

„Acum nu poți să-ți imaginezi cum eram, pentru că m-am schimbat, lumea m-a cunoscut altfel, dar Corina așa m-a întâlnit”, râde Costi Burlacu.

A renunțat la cercel abia peste vreo 2 ani, în special, după ce bunelul Corinei Țepeș l-a întrebat de el, dar și sătul fiind de a da explicații tuturor.

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: