Nu știu cum ar fi fost ziua de astăzi fără cea care poartă numele de femeie. Câteodată-i îndrăgostită și-i fericită… și-i atât de fericită… câteodată-i mult prea liniștită, de-i arde sufletul de dor și jale. Se întâmplă să-i mai cadă o lacrimă tăcută din ochii grei și obosiți, o lacrimă durută. Dar e femeie și altfel nu știe să fie decât o lume-ntreagă pentru un minuscul univers.

„Lume-ntreagă mi-este dragă și mi-i dragă ca o fragă.

Și dac-o iubesc pe ea, zice lumea că e rea

Nu-i mai rea decât o fată care-mi place ea, hei!

Ș-am să-i dau ca drept răsplată soarele și lumea-ntreagă,

Și chiar viața dac-o vrea, dac-o vrea.” (folclor autentic)

E despre bunica, bunica din satul de pe marginea pădurii Nighicea.

Rugându-l pe bunel să-mi zică cât de dragă îi este femeia cu care a trăit mai mult de 50 de ani cot la cot și suflet lângă suflet, el mi-a dat de înțeles că ea merită mai mult decât niște cuvinte rostite, ea merită să fie fredonată și mi-a cântat cu voce de bas versurile de mai sus. Dacă asta nu-i dragoste, atunci ce oare să fie?

Se numește Oprea Maria, dar toți îi zic Marea Chirilovna, pentru că a învățat multor generații de elevi care este capitala Germaniei, unde se află vestitul Big Ben, că planeta noastră, pământ mai are o denumire, Terra și sunt patru oceane. Mai pe scurt, 30 de ani de pedagogie, geografia s-a ținut de ea și ea de geografie.

E simpatică, chiar foarte, dar mai mult carismatică cu umor foarte delicat, deloc supărător, dar mobilizant. E înceată și calculată, nu are unde se grăbi, astfel își permite dimineața să facă niște exerciții pentru înviorare: 5-6 așezări, apoi foarfeca, o să miște din cap în sus și-n jos, bunica-i fată mare, nici nu-i dai cele 80 de veri trecute în timp.

A lucrat toată viața, a muncit alături de bunel până la sudori fierbinți, dimineața la școală, iar seara în grădină. Cu toate că erau multe făcut și mai multe erau de pus la cale a avut timp să râdă cu o vecină de peste gard, citea cărți că-i era dragă lectura, se juca cu copiii, îi gâdilea și apoi îi pișca, că-i mamă și își adoră puii. Găsea timp pentru un „te iubesc” bunelului, că-i femeie și are nevoie de alinare. Ea e mama familiei care hrănește, care ceartă de trebuie, care sfătuiește și necondiționat iubește.

Marea Chirilovna e foarte creativă și curoajoasă, nu ezită să amestece într-un ceaun dulcele cu săratul și acrul cu amarul. De aude că vin nepoții îndată devine bucătar șef. Deschide frigiderul de câteva ori, fuge în beci, apoi îl trimite pe bunel la magazin, trece prin grădină și după cum zice ea: „Am făcut un delicates, seamănă cu ceea ce priviți voi pe la televizor?” Știți? Nu seamănă, dar e mult prea gustos, aromat și savuros pentru a aprecia aspectul „delicatesului”.

Un lucru este clar, nu e adepta produselor cosmetice. Și-a făcut odată mască din ou și de atunci a promis că nu mai recurge la astfel de metode de înfrumusețare și întinerire. Iar, întrebând-o dacă a folosit vreodată rujul, mi-a zis: „Da, a fost odată, dar după asta bunel-to m-o trimis să mă spăl și de atunci am zis că gata cu machiajul. Pentru ce să mă vopsesc dacă și așa sunt frumoasă?” Da, e frumoasă. Părul îi este scurt, dar tot negru precum și 40-50 de ani în urmă. Fața e cu riduri, pentru că anii își au a lor, dar ochii încă îi strălucesc, ochii verzi-albaștri… profunzi și calzi. Frumusețea și gingășia ei se oglindesc în zâmbet, un zâmbet subtil, ușor ascuns.

E femeia cu aripi.

A călătorit, a văzut țări și mări depărtate, a cunoscut oameni de tot soiul, mai buni și mai puțin buni, a învățat limbi diferite, a trăit în câmp și în pădure ca apoi să se întoarcă pe plaiul natal la o margine de țară și să se dăruie cu tot suflet familiei.

Are multă răbdare într-o conversație, o să asculte ce i se spune, o să analizeze și numaidecât va veni cu un răspuns întemeiat. E înțeleaptă, cu asta e spus totul. Sunt multe de explicat și povestit despre bunica din satul de pe marginea pădurii Nighicea, că e scundă și micuță, are o colecție de halate de toate culorile, că poartă ochelari doar atunci când citește, că îi place să petreacă serile în liniște sub nucul din mijlocul ogrăzii, iar dimineața ar bea cu mai multă plăcere ceaiul de mentă proaspătă decât cel negru.

Autor: Roxana Onici, stagiară

Sursă foto: arhiva personală

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: