Sâmbătă, întâi aprilie, am fost o distinsă invitată la nuntă. Dar stați să vedeți și ce nuntă! La teatrul „Ion Luca Caragiale” din Chișinău, spectacolul „Nunta” a îmbinat voia bună, muzica și coregrafia actorilor consacrați într-o adevărată lucrare dramaturgică cehoviană. Să tot uiți de ploi, cotidian, banal și lumesc când chiar de la intrarea în teatru ești întâmpinat de miri și druște, și ți se servește un păhărel să-l închini în cinstea mirilor!

Spectacolul debutează cu una bucată mireasă fericită, un mire încăpățânat, una pereche părinți îngrijorați, plus invitații lor pestriți și taaare zănateci. Iar drama noastră abia – abia de începe. Căci, avem, întâi de toate, să ne punem în pielea unui mire avar, Epaminond Maximovici Aplombov, cu pretențiile lui infinite. E vorba de un mire care caută să-și tot facă dreptate, dar e zdrobit sufletește de greutatea promisiunilor pecuniare ale socrilor. Promisiuni ce rămân însă neonorate! Or, pentru Aplombov zestrea se dovedește de zeci de ori mai importantă decât femeia lângă care ar trebui să viețuiască o eternitate. Și cam ce ar trebui să simtă o femeie ignorată, neiubită și abandonată de toți chiar în ziua nunții sale?

Apoi, avem de ne pus și în pielea unui nuntaș la o asemenea sindrofie. La nunta noastră extremală ar trebui să-și facă din clipă în clipă apariția ditamai generalul care să onoreze fericitul eveniment cu prezența sa! Cine este mult stimabilul? Cât i-a costat pe socri să aducă un asemenea personaj la evenimentul lor? A meritat?

Momentul culminant al spectacolului vine odată cu replica așa-zisului „general”: „Ce porcărie! Ce josnicie! Unde-i ușa?”

Haide cu noi la nuntă, să ne veselim, să dansăm și să tragem concluzii!

Distribuie articolul: