Poate că esti acel părinte care și-a dus copilul în primul an de grădiniță și te-ai lovit de faptul că acesta nu vrea și spune că nu îi place acolo, ce te faci? Nu trebuie să disperi căci fiecare problemă are și o soluție și apoi nu ești nici primul și nici ultimul părinte care se confruntă cu această problemă. 

De ce unii copii vor și alții nu vor la grădiniță, dar și cum să reușeti să îl faci să se acomodeze, ne-a povestit psihologul Anna Comendant, care știe ce înseamnă asta cel mai bine pentru că este și ea mamă.

„Nicicum! Adevărul e că acasă e cel mai bine! Alături de mama, tata, bunica sau bona e mai bine decât la grădiniță. Argumente precum „acolo ai să-ți faci prieteni”, „vei învăța să socializezi” etc. nu sunt semnificative pentru copil, căci până la 3 ani el a socializat în parc, la terenurile de joacă,  el are prieteni sau și-i face peste tot unde merge sau poate încă nu are nevoie de ei. Deci, de ce i-ar fi necesar să mearga la grădiniță?! Pentru că noi, adulții, avem nevoie de asta! Astfel, pentru o adaptare mai ușoară la grădiniță recomand următoarele:”

1. „Părintele să explice copilului că nu mai are posibilitatea să stea cu el acasă, și asta să coincidă cu realitatea.”

2. „Să povestiți copilului adevărul despre programul de grădiniță. Și nu, grădinița nu înseamnă joacă. Asta presupune: copii care plâng, obligațiunea de a respecta un regim al zilei (micul dejun, plimbare, activitate, prânz, somn, chindii, activitate, cină), obligațiunea de a respecta anumite reguli de grup, constrângerea de a sta frumos la masă și a mânca independent, compararea permanentă cu alți copii, obligațiunea de a se auto-îngriji (îmbrăca, încălța, merge la wc, schimbatul hainelor etc.), jocuri ghidate, obligațiunea de a împărți jucăriile cu altcineva, absența unui adult care să „traducă” ceea ce comunică copilul sau să dirijeze dialogurile dintre copii, și cred că mai puteți găsi exemple.”

3. Să pregătiți copilul pentru interacțiunea cu alți copii. Astfel încât el să-și poată face „prieteni”. Căci prieteniile se încep de la „a face cunoștință”, adică copilul ar fi bine să știe să înceapă un dialog cu „salut, eu sunt X, pe tine cum te cheamă?”. Povestiți-i despre probabilitatea apariției conflictelor: s-ar putea să-ți i-a jucăria fără voia ta, s-ar putea să te împingă/lovească/muște etc. În acest caz tu (și atenție copilul nu dă înapoi) zii copilului: întinde mâna în față și zi stop!, cheamă educatoarea, strigă pentru al speria pe copilul care intenționează să te atace, poate folosi cuvinte „stai departe de mine!” etc.

4. „Să organizați un timp de reconectare emoțională cu copilul atunci când îl luați acasă. Copiilor aproape de tot le-a lipsit dragostea prin „atingeri” în timpul șederii la grădiniță. Astfel revederea ar fi bine să implice îmbrățișări, mângâieri, pupici etc. Copilului i-au lipsit aprecierile în timpul zilei. Astfel, când vă întâlniți, spuneți-i că va fost dor de ochișorii lui frumoși, admirații mânuțele; apreciați că a rezistat toată ziua independent la grădiniță; apreciați că a mers la baie, că știe care-i dulăpiorul/prosopul/desenul lui etc. Apreciați și admirați-vă sincer copilul! Copilului i-a lipsit distracția, maimuțăreala, râsul fără sens, zburdatul liber. În acest sens acordați-vă o pauză de gâdilit, trântit și tăvălit pe pat; o bataie cu pernele; un joc de-a prinselea prin casă; orice vă vine prin cap și îl va face pe copil respectiv și pe dvs să râdeți! Râsul vindecă și relaxează! Copilului i-a lipsit timpul calitativ petrecut alături de dvs. Așa că, mai lăsați telefoanele, televizoarele, treburile casnice, și oferiții macar 20 de minute în care să fiți atent la copil și doar la copil, punându-i întrebări, implicându-vă în activitatea lui, sau pur și simplu să-i fiți alături și coborât la nivelul lui. Timpul calitativ implică atenție și nu poate fi înlocuit cu daruri. Mulți părinți încearcă parcă să-și răscumpere „vina” sau să aprecieze, prin jucării și bomboane, șederea copilului la grădiniță. Nu recomand asemenea practică. Oferiți-i copilului ceva ce nu poate fi cumpărat cu bani și ce e de neprețuit – dragostea fizică și implicarea voastră activă.”

5. „Vorbiți cu copilul despre ce a făcut la grădiniță. Ascultați și încercați să înțelegeți cele povestite de el. La început s-ar putea să nu vă zică prea multe, atunci povestiți-i despre cum a fost când voi ați fost la grădiniță. Ulterior când auziți numele la vreun coleg de grupă, vreo frântură de cântec sau poezie – apreciați, întrebați, rugați să vă repete, bucurați-vă sincer că el a învățat ceva la grădiniță!”

Mult succes și răbdare și cei mici!

Citește și: Studiu: Spațiul verde, crucial în dezvoltarea personalității copiilor

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: