Cum poate un copil să cântărească la naștere 500 de grame? Cât de mare poate fi inimioara lui? Oare atunci când trebuie să lupte pentru viață, inima lui bate mai hotărât?...Dar degețelele?! Degețelele lui oare cât de mari/mici sunt?...

Intrăm în Terapie Intensivă, acolo unde sunt „crescuți” puii de om veniți prea devreme pe această lume. Acești copilași știu ce înseamnă lupta pentru supraviețuire încă din ultimele secunde de viață intrauterină și primele secunde de viață extrauterină.

Sala este plină cu incubatoare care lucrează la capacitate maximă. Alerg cu ochii prin încăpere, fixez privirea pe unul din incubatoare și… nu deslușesc nimic. Ceea ce a fost pus acolo cu mare grijă este atât de mic, încât trebuie să mă apropii ca să văd ce foiește sub acele hăinuțe minuscule.

„Pui de om”. Probabil aceasta este cea mai potrivită descriere a vietății din incubator.  Plânge încetișor, deși, mai degrabă pare a fi un murmur plin de jale.

„S-a născut de 830 de grame. Fratele lui geamăn este în salon, cu mama. Acesta însă are o patologie intestinală. Îl doare burtica. Îi este foame, dar nu putem să-l hrănim. Îi dăm doar  câte 1 ml de lapte la fiecare trei ore. Fără grabă. Dacă burtica lui va permite, mâine dimineață îi vom da 2 mll de lapte” ne spune Svetlana Canțer, medic neonatolog.

Pentru ca să se liniștească și să nu simtă durerea, medicii îi pun în guriță un bețișor cu vată în vârf, care a fost înmuiat în prealabil într-o soluție specială, dulce – sucroză. După ce țocăie și-i simte gustul, copilașul se liniștește și închide ochișorii.

La Terapie Intensivă sunt internați  prematurii în stare gravă. După ce sunt stabilizați, trec în următoarea secție unde stau împreună cu mama.

Un alt copilaș, care la naștere avea 1010 grame, este ținut în incubator deja de 27 de zile. Îl cresc ca pe un puișor. Fiecare gram adăugat este o victorie. Și pentru el, și pentru asistentele medicale. Pentru că nu poate să mențină de sine stătător saturația de oxigen, este conectat  la suportul respirator prin canule nazale. Pieptul lui firav, învelit protector cu o păturică, se ridică și coboară în ritmul dat de un aparat, menit să-l ajute să respire, să trăiască.

Toți copiii născuți până la 1500 de grame nu sunt în stare să-și mențină temperatura corpului, iată de ce, sunt plasați în incubator, unde temperatura este menținută la 29 de grade.

Prematurii au un risc mai mare de a face hemoragii intraventriculare și enterocolite. Asistentele medicale ne spun că în această secție văd multe cazuri fericite, dar și mai puțin fericite.

„Acest copil are hemoragie ventriculară. Un diagnostic foarte dur. Din păcate, toată viața va avea nevoie de ajutor și susținere. Sunt deja trei luni de când este internat. Părinții vin să-l vadă o dată în săptămână. Sunt mai puțin atașați de el. Din păcate…

Mă uit la ochișorii lui închiși, la respirația înceată și simt cum se trezește în mine dorința de a-l lua în brațe. De a-i atinge mânuța, pentru ca să simtă că nu-i singur în această lume. Ridică mânuță cât un boboc de trandafir neînflorit și o avântă în sus, parcă încercând să apuce ceva. Poate…mâna mamei. Respirația mamei. Sărutul mamei. Sânul mamei.

Un alt copil, o altă istorie tristă. S-a născut cu asfixie și este în comă. Are șanse la viață, dar calitatea vieții pe care o va duce…

La moment, dizabilitățile afectează circa 10% din copii, iar afecțiunile cronice se întâlnesc la circa 30% din ei.

Copiii de briliant. Așa sunt numiți prematurii, așa că noi stăm într-o sală cu 10 boțuri de briliant. Îngrijiți, crescuți, protejați.

Prematurii au pielea foarte fină, iată de ce, toți cei care intră cu ei în contact nu doar își prelucrează mâinile cu soluție specială, ci și îi ating cu precauție. Pentru că sunt foarte fragili. Pentru că sunt atât de mici încât nici nu pot să sugă lăptic, iată de ce, asistentele medicale și medicii le învață pe mămici cum să-i pună prima dată la sân, cum să-i hrănească și cum să le schimbe hăinuțele. Cu grijă. Pas cu pas.

Cât de mic poate fi un copilaș născut de 930?!

Lungimea – 30 cm

Diametrul cranian – 25 cm

Diametrul toracic – 22 cm

Diametrul abdominal – 21 cm.

În primele 3-4 zile după naștere riscul de deces în cazul prematurilor este foarte mare, iar dacă un copil este în stare gravă, părinții neapărat sunt anunțati despre aceasta. Atunci când li se spune că șansele de supraviețuire sunt minime, părinții își botează copilașul. Chiar în secție. Sunt însă mame care nu pot accepta moartea copilului lor. Iată de ce, psihologul lucrează cu mămicile în fiecare zi, iar lucrătorii medicali fac tot posibilul pentru ca mamele să stea într-un confort psihic adecvat. Medicii spun că bebelușii simt starea sufletească și psihologică a mamelor. Dacă ele sunt triste, uneori chiar depresive; dacă plâng și sunt agitate, starea lor se răsfrânge și asupra copilului care începe să se simtă rău.

„Nu avem situații conflictuale cu părinții. Suntem receptivi la dorințele lor și le înțelegem durerea. Au un copil prematur, care poate s-a născut și cu sechele grave, respectiv, îi așteaptă o încercare dură în viață”, povestește Svetlana Canțer.

O asistentă medicală ne spune că lucrează în această secție de 33 de ani și că înainte, când se năștea un prematur, era situație excepțională. Acum, însă, a devenit o normalitate. Deși înainte se nășteau mai puțini prematuri, rata mortalității era mai mare decât acum.

În ultimul an, numărul copiilor născuți prematur a crescut.

Cel mai mic copil născut prematur și care a supraviețui, cântărea 540 de grame la naștere. A stat internat în spital timp de 4 luni. Cu două luni în urmă a fost externat absolut sănătos!

Pentru că unii din acești copii stau în Terapie Intensivă timp de câteva luni, li se face masaj în fiecare zi. Imaginați-vă doar – aceste corpuri fragile de 30 de cm, cu niște piciorușe minuscule, sunt masați de mâinile mari ale medicului. Înainte de a începe ședința de masaj, doctorița își încălzește îndelung  mâinile la o lampă caldă și doar când este sigură că sunt suficient de calde se apropie de unul din „brilianți”. Abia de le atinge pielea. Le zâmbește, le șoptește ceva încetișor și le masează piciorușele miniaturale.

Copiii se nasc prematur din mai multe motive. O importanță mare o are starea materială a părinților, alimentația, ocupația mamei sau deprinderile ei nocive. Dacă mama are și vreo boală somatică, riscul este și mai mare. Riscul de a naște prematur este și în cazurile de duplex sau nașterile prin FIV.

Anual, în Republica Moldova sunt înregistrate aproximativ 1700 naşteri premature.

La recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, din anul 2008, la Institutul Mamei şi Copilului a fost creat Serviciul republican de diagnostic şi supraveghere a nou-născutului (Follow up neonatal). La externare, fiecare mamă primește câte un carnet în care notează toate datele copilului de la naștere, inclusiv data când trebuie să vină la evaluare.

După ce sunt stabilizați, prematurii sunt transferați în secție unde stau 24/24 alături de mamele lor. Dacă este nevoie, sunt ajutate de asistentele medicale sau chiar de medici. Secția este dotată cu 7 saloane a câte două locuri fiecare. Vizitele rudelor sunt categoric interzise. Totuși, sunt permise vizitele tatălui. Nu mai mult de o dată pe zi și doar pentru 5 minute.

În salonul Nr.1 găsim două mămici și…trei copii.

Liliana, mămica cu gemenii, ne spune că a născut la 27 de săptămâni de sarcină. Pentru că nu se aștepta să devină tătic atât de repede, soțul ei a suportat un șoc. Cei doi părinți nu aveau pregătit nici măcar nume pentru copilașii lor, așa că în prima săptămână după naștere, cei doi frați erau numiți „Năfrămiță 1” și „Năfrămiță 2”, adică după năframele care li s-au pus pe mânuță imediat după naștere. Abia după o săptămână s-au hotărât asupra numelor – Bogdan și Gabriel. Medicii spun că în cazul gemenilor, neurodezvoltarea începe mai repede, asta pentru că ei se ating cu mânuțele și se simt aproape unul pe altul.

În general, prematurii adaugă câte 25 de grame pe zi. Unii pot adăuga și 40 de grame, alții doar 8 grame. În unele cazuri pot chiar să scadă în greutate.

Acești copii, care s-au grăbit să vină pe lume mai devreme decât erau așteptați, cresc poate mai puternici decât semenii lor. Pentru că ei știu ce înseamnă LUPTA încă din burta mamei, atunci când au fost nevoiți să ia prima și una din cele mai grele decizii…să se nască înainte de termen.

Chiar dacă mama lui nu era pregătită

Chiar dacă tata va fi în stare de șoc

Chiar dacă va trebui să stea în incubator

Chiar dacă va avea degețelele subțiri, ca chibriturile.

El trebuie SĂ TRĂIASCĂ!

Pentru că este boțul de diamant al părinților săi…

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: