O relație presupune înțelegere, stimpă, simpație, interese comune și petrecerea timpului împreună. Dar ca orice om, avem lucruri care nu ne place la o persoană și încercăm să spunem asta, chiar dacă uneori spunem subtil. Acest fapt este valabil și în cazul unei relații dintre un bărbat și o femeie. 
Când vine vorba de o relație cu un bărbat, evident că sunt nuanțe care te deranjează și îi spui. Dar, de multe ori, femeia alege să-i zică partenerului ce o deranjează într-o formă politicoasă, fapt pentru care apar neînțelegeri, iar bărbatul nu te înțelege și insistă pe ale lui. Deși, uneori consideri că este bine să-i dai omului de înțeles ce te deranjează, fără să treci la comparații urâte sau vulgarități, nu-i așa? Însă, gândirea masculină e diferită decât cea feminină și din acest motiv, trebuie să alegi varianta directă, chiar dacă vine vorba de o situație/problemă mai delicată.

Și asta vine din considerentul că bărbații nu înțeleg aceste „apropouri”. Chiar dacă trebuie să vorbești direct, așa procedezi. Din păcate, lipsa comunicării este unul dintre principalele conflicte în ceea ce privește comunicarea în cuplu.

Nu este necesar ca partenerul/a să vorbească vulgar. Acest gen de relaționare duce la declanșarea mecanismelor defensive în celălalt, ceea ce inevitabil poate duce la deconectarea dintre cei doi.
Și da, este preferabil să învățăm a ne comunica nevoile noastre direct, nu să așteptăm ca partenerul/a să ghicească ce place/deranjează. Bărbații funcționează pe baza unor condiționări, care au avut loc înainte să intrăm în relație.
De exemplu, dacă în familia de origine a partenerului/ei este un lucru obișnuit ca bărbatul să fumeze, inclusiv bărbatul cu care vrei o relație, iar înn familia nu există niciun fumător, asta e o normalitate. Și ăsta paote fi un motiv pentru care cei doi să nu se înțeleagă. Și asta e firesct, pentru că pentru unele femei, mirosul de la fumat, chiar este unul insuportabil. Un alt exemplu ar mai fi tonalitatea vocii.
Dacă în familia de origine a partenerului/ei dumneavoastră era un lucru obișnuit ca lumea să se certe vocal și pe tonalități ridicate, asta este pentru partenerul/a dumneavoastră normalitatea, familiaritatea. Bineînțeles, dacă dumneavoastră ați crescut într-o familie în care părinții se contrau între ei pe un ton scăzut, departe de urechile copiilor, familiaritatea, respectiv normalitatea pentru dumneavoastră e un pic diferită de al partenerului/ei dumneavoastră. Aici vorbim de comunicare în cuplu și trebuie să învățăm să comunicăm în cuplu.
Apropourile: sunt ele necesare?
Nu, nu sunt necesare. Într-o relație, cel mai indicat este comunicarea directă, într-un mod civilizat și fără comparații ori vulgarități. În orice comunicare directă se aduc argumente pro și contra. Anumiți factori pot determina greșită interpretare „datului de înțeles”.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: