Cu toții am auzit măcar o singură dată fraza: Istoria este scrisă de învingători. În realitate, cred că victimele sunt cele care scriu istorie, lasă mărturii, fie ele chiar și subiective, dar atât de importante pentru un demers analitic. Ei, oamenii care trec prin tăvălugul evenimentelor, care resimt impactul fiecărei schimbări socio – politice, economice, sunt cei care ne oferă o viziune de ansamblu asupra celor mai importante lecții pe care ni le-a oferit trecutul. Acum, când izbucnirile naționaliste și extremiste câștigă teren din ce în ce mai mare, este momentul să citim despre cum ideologiile rasiste, xenofobe au încercat să câștige dominația la nivel global și care a fost impactul acestora asupra destinelor umane. O astfel de carte este volumul „Ceasornicarii” de Harry Lenga și Scott Lenga, tradus în 2022, la Editura Polirom.

Dar haideți să o începem cu începutul, pentru o mai bună înțelegere contextuală a cărții. Harry Lenga, pe numele său evreiesc Iehiel Ben Țion, sau pe scurt Hill, s-a născut în familia unor evrei hasidici, într-o localitate numită Kojniț, la 80 de kilometri de Varșovia. Tatăl acestuia, ceasornicar de profesie, pe numele său Mihoel Lenga se mută în acest orășel, deoarece exista o comunitate hasidică impresionantă aici și își putea urma stilul prescris de canoanele acestei secte. Pentru detaliere, hasidismul a fost un curent inovator al gândirii și vieții comunității evreiești, apărut în Polonia la sfârșitul secolului al XVIII-lea. El se bazează deopotrivă pe teama și pe iubirea față de Dumnezeu și constă în angajamentul individului la nivelul actelor, în relația pe care o are cu Dumnezeu. Harry este, deci, crescut în frică de Dumnezeu, cu profunde frici incubate de un tată autoritar, care, văduvit mult prea devreme, preferă să se lege strâns de învățăturile religiei practicate, iar Hill și frații săi sunt nevoiți să se adapteze și să crească după buchia celor sfinte.

Volumul surprinde atât perioada interbelică de după Marele Război, cât mai ales tendințele antisemite care încep să apară în Polonia și să crească tot mai mult, mai ales pe fundalul venirii la putere în Germania a lui Hitler. Hill rememorează pe viu astfel de amintiri:

„Dacă profesorul vedea că elevii evrei luau prea multe puncte într-o competiție, oprea jocul.”

sau

„…dacă într-o poveste exista un personaj rău îl comparau întotdeauna cu un evreu. Un profesor care ne învăța să folosim uneltele de tâmplărie a explicat clasei că mânerul unei rindele manuale – folosită ca să geluiești o scândură – semăna cu nas evreiesc.”

Antisemitismul era parte din viața de zi cu zi a evreilor, pe care, se pare, nimeni nu-i accepta cu adevărat. Povestitorul nostru menționează o astfel de concluzie, surprinsă în cotidianul său de copil evreu:

Nu era deloc ușor să fii evreu în Polonia, dar pur și simplu trebuia să accepți realitatea. Ți se amintea clipă de clipă că nu faci parte dintre ei. Polonezii ne urau. Toți evreii simțeau acest lucru – chiar și în vremurile bune.

Hill, însă, se detașează ușor de aceste circumstanțe și amintește inclusiv despre ajutorul pe care l-au tot primit din momentul morții mamei sale de la comunitatea hasidică din care făceau parte.

Trecut de adolescență, acesta observă cum se schimbă lumea din jur. Menționează tranziția de la libertate la ghetouri, iar apoi la experiența sa din Auschwitz sau Ebensee. Toată povestirea sa, înțesată cu terminologie evreiască și cu ritualuri desprinse din copilărie, te poartă prin cele mai întunecate hăuri ale istoriei, acolo unde cruzimea și discriminarea dictau regulile.

Avându-i pe ceilalți doi frați ai săi alături, acesta duce o luptă de supraviețuire, muncind exact ceea ce învățase: să repare ceasuri. Acest tic toc care se aude pe fundalul întregii lecturi ne duce cu gândul la efemer și la nevoia impetuoasă de a rămâne om chiar și în acel întuneric.

„Ceasornicarii” este un omagiu adus victimelor, o istorie despre curaj și tenacitate, dar mai ales despre omenie, despre o calitate care fie te condamna la moarte în acele vremuri, fie de salva. Faptul că Scott Lenga, fiul lui Hill (Harry) născut într-o Americă a libertății, a decis să cumuleze toate istoriile tatălui său, mi se pare un gest de responsabilitate față de un trecut despre care nu avem voie să uităm.

 

Distribuie articolul: