La începutul anului 1941, Liudmila Pavlicenko studia la Universitatea din Kiev, dar în mai puțin de un an a devenit unul dintre cei mai buni lunetiști din istorie. Se scrie despre ea că arăta ca un model, dar pe cât de fragedă părea pe atât de pricepută la țintă era, reușind să devină de temut pentru inamici. 

Pavlicenko s-a născut în 1916, într-un mic oraș din Ucraina. În copilărie era văzută ca o fată băiețoasă destul de încăpățânată și indisciplinată în clasă, după cum arată cel mai mare institut de cercetare din lume, Smithsonian.

La 14 ani, Liudmila s-a mutat cu familia la Kiev, unde a lucrat ca polizor într-o fabrică de muniție.

La fel ca mulți tineri la acea vreme, adolescenta s-a înscris în Osoaviakhim, o organizație paramilitară care îi învață pe ruși cum să manevreze armele.

„Când băiatul unui vecin s-a lăudat cu performanțele sale în poligonul de tragere, m-am hotărât să demonstrez că o fată se poate descurca la fel de bine. Așa că am exersat foarte mult”, a povestit Pavlicenko, potrivit Smithsonian.

Refuzată să se înroleze în armată pentru că era femeie

Pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a rupt legăturile cu Iosif Stalin, iar trupele germane au intrat în Uniunea Sovietică. Pavlicenko s-a grăbit să se înroleze în armată pentru a-și apăra patria, însă inițial a fost refuzată din cauza că era femeie.

„Arăta ca un fotomodel, cu manichiură făcută, cu haine la modă și cu părul aranjat. Pavlicenko i-a spus celui de la recrutare că vrea să țină o pușcă în mână și să lupte. Bărbatul a râs și a întrebat-o dacă știe ceva despre puști”, a relatat site-ul Soviet-Awards.com despre eforturile Liudmilei Pavlicenko de a intra în armată.

Chiar și după ce Pavlicenko a prezentat certificatul de lunetist pe care îl obținuse de la Osoaviakhim, oficialii ruși tot au insistat să lucreze ca asistentă medicală. „Nu le permiteau fetelor să se înroleze în armată, așa că a trebuit să apelez la tot felul trucuri”, a explicat Pavlicenko.

În cele din urmă, Armata Roșie i-a permis să vină la un test. I-au dat o armă și i-au arătat doi români care luptau de partea germanilor. I-a împușcat fără să stea pe gânduri pe cei doi soldați, așa că a fost acceptată în armată.

Pavlicenko a fost trimisă pe câmpurile de luptă din Grecia și Moldova, iar în scurt timp a devenit un lunetist de care mulți se temeau, ucigând 187 de germani în primele sale 75 de zile de război.

Lunetiștii care au participat la aceste bătălii au luptat chiar în liniile inamice, deseori departe de unitățile lor. Era o muncă extrem de periculoasă și dificilă, pentru că Pavllicenko trebuia să stea complet nemișcată ore întregi pentru a nu fi detectată de lunetiștii inamici. După ce și-a făcut un renume în Moldova și Odessa, ea a fost transferată în Crimeea să lupte în Bătălia de la Sevastopol.

A luptat timp de opt luni la Sevastopol, unde a fost premiată de către Armata Roșie și înaintată în grad. A fost rănită de mai multe ori pe câmpul de luptă, însă a fost retrasă de pe front abia după ce o rachetă i-a explodat în față, când poziția sa a fost bombardată de germanii disperați să o ucidă.

Pavlicenko a devenit instructor pentru trăgători de elită și în scurt timp a fost invitată la Casa Alba. A fost primul soldat sovietic care a vizitat Casa Alba, unde s-a întâlnit cu președintele Franklin Roosevelt și cu Prima Doamnă Eleanor Roosevelt.

Pavlicenko a fost una dintre cele 2.000 de femei-lunetist care au luptat pentru Armata Rosie în Al Doilea Razboi Mondial și una dintre cele 500 care au supraviețuit.

Cele 309 ucideri confirmate o plasează printre primii cinci cei mai bun lunetiști din istorie, însă, cel mai probabil, numărul este mult mai mare, pentru că o ucidere confirmată înseamnă că a fost văzută de o a treia persoană. După război, Pavlicenko s-a întors la Universitatea din Kiev pentru a-și continua masterul.

În luna aprilie a acestui an, povestea Liudmilei Pavlicenko a fost prezență într-un film intitulat „Bătălia de la Sevastopol” în Rusia și „Indestructibil” în Ucraina. Pelicula a fost filmată în timpul protestelor de pe Euromaidan din 2013.

A murit la Moscova pe 10 octombrie 1974. 

Surse: wikipedia, atlas-geografic.net, ziare.com

Distribuie articolul: