Am putea spune că există diferite tipuri de stres și tot atâtea feluri de oameni, dar există puncte comune în modul în care diverse persoane reacționează la stres. Deși suntem individuali, la un nivel profund, biologic și evolutiv, unele răspunsuri sunt absolut universale.

Mușchii ți se încordează, inima îți bate rapid și respirația se accelerează – știm cu toții cum se simte stresul acut. Răspunsul „luptă sau fugi” se află în spatele lui: hormonii tăi pregătesc corpul fie să accepte o amenințare, fie să fugă de ea. Dacă acest lucru se întâmplă prea des – să zicem, în fiecare zi în timpul navetei sau întâlnirilor matinale cu echipa de lucru – deja vorbim de un „stres cronic” și el poate afecta diferite părți ale corpului și sănătatea generală.

Cercetările recente efectuate la Universitatea New York au demonstrat că nici măcar nu este nevoie să fim supuşi unui nivel foarte mare de stres pentru a uita tehnicile cognitive care ne pot ajuta să controlăm teama şi anxietatea sau să ne pierdem controlul. Pe termen lung, când situațiile de viață sunt sub continuu stres, apare cronicizarea și, astfel, stresul devine extrem de periculos. De la momentul în care uităm ce am făcut cu ochelarii sau dacă am închis gazul sunt doar câțiva pași până la efectul dramatic, imediat şi ireversibil asupra minţii şi corpului nostru, care ne pune sănătatea în pericol tot mai mult şi mai des, cauzând varii afecţiuni, de la îmbătrânire precoce la afecţiuni cardiace grave. Stresul este generat de presiunea responsabilităţilor zilnice, evenimentele negative din viaţa noastră (un divorţ, o pierdere, moartea cuiva drag), boli fizice, dar și buletine de știri, informații negative venite din toate părțile, nesiguranța pe care o experimentăm cu toții astăzi, dezastre naturale, cazuri de atacuri violente sau orice altă traumă psihologică.

Când devine cronic, stresul poate cauza o multitudine de simptome, afecţiuni și dezechilibre la toate nivelurile: fizic, mental şi emoţional.

Ne pierdem concentrarea, tonusul, optimismul, viziunea şi spiritul analitic. Devenim tot mai mult epuizaţi, speriaţi şi agitaţi și nu mai reuşim să ne ţinem sub control sănătatea. Ne îngrăşăm, ni se accelerează iremediabil procesul de îmbătrânire, ne pierdem dinții, obosim, facem ulcere, infecții, boli autoimune, cancere etc. Cercetătorii de la Universitatea din Miami au descoperit că oamenii consumă până la 40% mai multă mâncare atunci când se află în situații stresante decât în mod normal. Cumva, amintirea amenințărilor venite din condiţiile dure de viaţă în epocile în care omul mânca doar ceea ce vâna sau culegea a rămas impregnată în genele noastre şi se face simţită atunci când suntem stresaţi. Multe persoane, sub stres, scrâşnesc din dinţi, inclusiv noaptea, în somn, afectând nu doar dinții, ci și gingia şi maxilarul, cărora le produce leziuni. Nivelul ridicat al hormonilor stresului scade imunitatea și schimbă inclusiv compoziţia salivei. La Universitatea din San Francisco, California, s-a descoperit că stresul scurtează telomerii (structuri de la capătul cromozomilor), împiedicând, astfel, celulelor să se regenereze, cauzând, dincolo de multe probleme, semne ale îmbătrânirii: riduri, scăderea elasticității musculaturii, slăbirea vederii.

Lupta contra stresului trebuie să fie una multilaterală. Nu poți stinge focul cu benzină, dacă devii mai stresat de la proces, obții un efect invers. În schimb, funcționează bine să atragi atenția la elementele ce aduc stres inutil – cele pe care nu le poți influența. Apoi, te poți concentra pe strategii de mindfulness pentru a scădea nivelul de anxietate și a crește ancorarea în moment. Lucrul cu un psiholog tot funcționează, dar oricum noi înșine și cei apropiați avem cel mai mare aport.

Distribuie articolul: