Un război va avea mereu urmări nefaste și va aduce cu sine pierderi și pagube, chiar și în domenii care poate sunt trecute cu vederea la o primă analiză. Iată cum a fost afectată și industria alimentară în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și ce inventive au fost gospodinele pentru a redresa rapid situația!

Pe perioada unui conflict de amploare precum Al Doilea Război Mondial, alimentele au fost raţionalizate, unele dintre ele chiar dispărând de tot, astfel că multe dintre acestea au fost înlocuite cu unele mult mai accesibile. În acea perioadă, a fost nevoie de găsirea a noi rețete, create cu înlocuitori, pentru a obține felurile de mâncare obișnuite.

Navele care transportau alimente erau adesea atacate de forțele inamice, iar acest lucru a dus dispariţia unor ingrediente. Pentru a atenua problema, guvernele au raţionalizat alimentele, iar unele dintre acestea au dispărut ani de zile de pe piață. Astfel, gospodinele foloseau înlocuitori ai produselor obișnuite, pe care poate că nu ne-am gândi să-i alegem în ziua de azi.

Plăcintele și prăjiturile se făceau din aluat de cartofi

Deoarece alimentele precum untul, ouăle sau făina fuseseră raționalizate, gospodinele au devenit inventive și au înlocuit aluatul obișnuit al prăjiturilor și plăcintelor cu cel din cartofi.

Autorităţile încurajau pe atunci populația să recurgă la acest înlocuitor, deoarece cartofii erau ușor de cultivat. Guvernul britanic chiar a scos atunci pliante cu reţete de cartofi copţi, biscuiţi de cartofi sau produse de patiserie cu aluat din cartof.

În locul aluatului de plăcintă clasic se făcea un aluat de cartofi care conţinea margarină, făină, cartofi şi sare. În locul margarinei era folosită şi grăsime. Prăjiturile și plăcintele trebuiau însă mâncate cât erau calde, deoarece ulterior deveneau foarte uscate, la reîncălzire.

Cum se făcea prăjitura de război

Fără ingrediente principale precum zahărul, ouăle sau laptele, gospodinele din acea perioadă au fost nevoite să găsească tot felul de rețete noi, improvizate, în special când venea vorba de deserturi.

Acestea foloseau sos de mere, melasă sau untură pentru a înlocui grăsimile şi îndulcitorii obişnuiţi. De asemenea, a fost creată atunci o rețetă simplă, care nu necesita prea multe ingrediente, denumită „prăjitura de război”.

Prăjitura de război a devenit rapid populară, fiind accesibilă. Se amestecau două căni de zahăr, două de apă fierbinte, trei linguri de untură, o linguriţă de sare, câte o linguriţă de cuişoare şi scorţişoară, eventual şi un pachet de stafide. Se fierbeau 5 minute şi se răceau.

Se adăugau 2-3 căni de făină cu o linguriţă de bicarbonat de sodiu dizolvată într-o lingură de apă. Se poate pune şi o linguriţă de praf de copt. Compoziţia se punea într-o tavă şi se dădea la copt circa o oră. Dacă aveau, puteau pune și nucă pe deasupra, informează Clickpentrufemei.ro.

De asemenea, canadienii au creat o reţetă de desert numită Apple Brown Betty, cu pesmet vechi şi sirop de arţar în loc de zahăr.

Maioneză fără ou

În acea perioadă, maioneza era adesea preparată fără ouă, din lipsa acestora. Pentru a obține o textură similară se folosea, din nou, cartoful. Nu avea același gust, cu siguranță, însă oamenii au fost nevoiți să se adapteze. Se folosea ulei vegetal, dacă se putea obţine. Pe lângă cartof, se punea oţet şi muştar.

Pâinea naţională a britanicilor. Cum era denumită din cauza gustului neplăcut

Pentru a putea face pâine la acea vreme, britanicii aveau nevoie să importe grâu din Canada. În timpul războiului, s-a preferat să fie adusă muniție în locul alimentelor, însă, așadar pâinea albă ajunsese să fie interzisă chiar.

În locul ei, au introdus un nou tip de pâine numită „pâine naţională”. Aceasta era făcută din grâu cultivat în Marea Britanie, mai puţin rafinat, cu textură aspră și avea un gust extrem de neplăcut. De aceea, pâinea naţională a fost numită „arma secretă a lui Hitler”.

„Pâinea naţională” era de culoare gri şi avea o textură asemănătoare rumeguşului. Cu toate acestea, se pare că era mult mai sănătoasă decât pâinea albă. Când guvernul a reintrodus pâinea albă 8 ani mai târziu, unii au protestat că ar trebui păstrată „pâinea națională”, din motive de sănătate.

Distribuie articolul: