Cel mic petrece mult timp pe tabletă? Tu ai vrea sa iasă pe afară, să aibă activități educative, care să îi mărească capacitatea de a se concentra, să îl ajute in coordonarea ochi-mână, care îl va ajuta și la scris, să își dezvolte fizic degețelele pentru a avea o dexteritate mai bună, să își dezvolte creativitatea. Orice părinte vrea asta!

Am vești bune! Toate aceste lucruri le poate câștiga in timp ce învață să coase. Dar cum? Pe material, cu ac subțire, gros, cu ce ață? Cum îl convingem să învețe?

Dacă ați făcut ore de Atelier in clasele primare, poate vă amintiți că se folosea etamină la cusut. Erau bune acele ore, ar fi fost perfecte dacă ar fi participat simultan fetele și băieții la toate activitățile: cusut, traforaj, gătit, împletit, mecanică, etc.

Acolo, la orele de atelier, multe fete au învățat să decupeze o bucată de etamina, un material care are țesătura destul de largă pentru a facilita cusutul. Apoi surfilam marginile ca să nu se deșire și începeam cusutul in linie dreaptă, apoi liniuțe oblice, cruciulițe și in final modele folosind aceste tipuri de cusături.

Totul era finalizat cu verificarea cusăturii și pe dosul ei, pentru a nu atârna ațe, apoi se călca sau chiar se apreta finalul. Și ce mândrie era când toate erau expuse in casa noastră, semnele de carte sau altele pe mobilă, pe televizor… Puțini părinți mai dau copiilor ace, ață si material în mână. Și mai puțini părinți folosesc aceste lucruri.

Cine mai coase o haină care s-a descusut sau s-a rupt? Cine mai coase ii, îmbrăcăminte? Prea puțini!

Suntem în era vitezei unde totul e automatizat, nimic nu se repară, ci se aruncă pentru a cumpăra ceva nou. Am lansat un sondaj pe un grup cu părinți, bunici, mătuși, oameni din diferite pături sociale (casnici angajați, pensionari si antreprenori) de toate vârstele.

Spre surprinderea mea, destul de mulți au scris in comentarii că deja i-au învățat pe cei mici sa coase ceva simplu. Personal, asta m-a bucurat enorm. Au fost și câteva persoane cărora li s-a părut inutilă această îndeletnicire, deși e mult spus “îndeletnicire”. Eu consider că a ști sa coși, esențialul, mă refer, ar trebui să fie la fel de important ca socotitul sau cititul.

Tradiția trebuie păstrată, dacă nici măcar două împunsături nu vom ști, cine va coase ii, ștergare, covoare si alte lucruri populare, cum făceau bunicii și străbunicii noștri? Dar cum le deschidem gustul pentru o așa activitate? În magazinele de profil găsim ace din plastic, de 5-6 centimetri, au și gaură mare pentru a introduce ușor ața. Sfatul meu este să începeți cu ceva simplu.

Îl învățați pe copil cum să bage ața în ac, să facă un nod simplu si să treacă acul cum poate prin material. Lăsați-l sa facă cât poate și cât vrea. O altă metodă este simpla înșiruire pe ața cu ac a mărgelelor, nasturilor sau orice poate fi înșiruit. Va fi distractiv, vă promit.

Puteți face lănțișoare sau brățări. Orice iese din mânuțele celor mici trebuie așezat cu mândrie, purtat si arătat și altora, ca șiragul de litere și steluțe de mai sus. Îl port mândră, merge la aproape orice…o să îi rog să-mi facă si o brățară asortată. Haideți să ne dăm noi voie, părinților să lăsăm pe cei mici să învețe să coase, noi avem cheia! Astea au fost răspunsurile date de părinți, eu zic că sună bine, nu?

Autor: Dana Hîrtan

Distribuie articolul: