Ați observat că fiul sau fiica dvs. vine acasă, în ultima vreme, cu obiecte scumpe pe care nu și le-ar putea cumpăra din banii de buzunar? Ați remarcat conversații îndelungate cu o persoană pe rețelele sociale sau la telefon despre care nu vă povestește nimic? S-ar putea să vă intereseze subiectul de astăzi. Notați o schimbare de comportament? A devenit copilul sau tânărul mai încrezut în sine, poate arogant sau, dimpotrivă, retras și trist? Dacă recunoașteți semnele, ar fi o idee bună să discutați despre asta în familie. Apropo, nu doar pentru a contracara fenomenul de „sponsoring”, dar și pentru a îl preveni...

„Sponsoring” se traduce ca „sponsorizare”, ceea ce înseamnă „a finanța”. În contextul subiectului pe care îl discutăm „sponsoring” înseamnă solicitarea unor acțiuni, de regulă cu caracter sexual, în schimbul unor cadouri sau favoruri. Aceste favoruri se cer în viața reală sau în mediul virtual. Dacă se solicită pe internet, vorbim despre „sexting”. Despre sexting vom vorbi într-un alt material.

„Dacă vorbim despre viața reală aici deja apar solicitările de la un sărut, atingeri, până la întreținerea relațiilor sexuale, apar elemente de șantaj: „ți-am ofierit atâtea cadouri scumpe, tu nu ai răspuns, și atunci pot să distribui pozele tale pe care mi le-ai expediat anterior, ca să te pun într-o situație jenantă în public”. Nimerind în această capcană, copilul sau tânărul, nu cunoaște cum să stopeze, este exploatat, ajunge într-o situație de exploatare sexuală”, explică directoarea Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii.

image

Nu se reduce totul la cadouri, dar și la gesturi.

 „Adultul care face sponsoring îl poate ajuta pe copil sau tânăr cu participarea la anumite concursuri, îl ajută să meargă la fel de fel de castinguri, să meargă la un fitness club. Toate aceste lucruri sunt suspecte, neapărat trebuie discutate cu adulții. În cazul în care copilul, tânărul cunoaște aceste semne trebuie să oprească orice comunicarea cu persoana dată, în cazul în care se insistă să ceară ajutorul profesioniștilor, autorităților. Persoana de încredere poate fi părintele, psihologul de la școală, asistentul social din comunitate, medicul de familie, primarul, persoana cu autoritate.”

Sponsoringul este calificat, din punct de vedere juridic, drept hărțuire. În Codul Penal se prevede ca „acostare”. De multe ori, copiii nici nu realizează ce se întâmplă, astfel încât ajung să dezvolte relații cu hărțuitorii.

„Noi încă asistăm la situații când agresorii fetelor de 16 ani și mai mari se căsătoresc cu victimele, pentru că se ajunge să se argumenteze că de fapt nu a avut loc un abuz, ci  o relație. Mai apoi, peste câțiva ani, fetele devin victimele violenței sau abuzului sexual. Prin abuz sexual subînțelegem orice interacțiune care are ca scop stimularea sexuală, nu presupun neapărat penetrarea.”