Auto-sabotajul este acel comportament în care, conștient sau inconștient, o persoană își subminează propriile eforturi, își reduce șansele de reușită sau se blochează în fața unor obiective importante. Psihologii consideră că auto-sabotajul nu este doar o problemă de voință sau lipsă de motivație, ci rezultatul unor mecanisme adânc înrădăcinate în mintea noastră.

Ce este auto-sabotajul?

Auto-sabotajul poate lua forme diverse: procrastinare, perfecționism extrem, relații toxice repetate, amânarea deciziilor importante, autodevalorizarea sau chiar eșecuri „programate”. Aceste comportamente ne protejează, paradoxal, de frică – fie de eșec, fie de succes.

Potrivit psihologului Ellen Hendriksen, auto-sabotajul este adesea o strategie greșită de reglare emoțională. În loc să gestionăm frica sau rușinea, alegem (inconștient) să rămânem în zona de confort.

Mecanismele psihologice din spatele auto-sabotajului

  1. Teama de eșec
    Persoanele care se tem de eșec preferă să nu încerce deloc sau sabotează procesul pentru a avea un „pretext” extern. Studiile arată că această frică este asociată cu experiențe din copilărie în care eșecul a fost dur penalizat sau ridiculizat (Sagar & Stoeber, 2009).

  2. Perfecționismul
    Perfecționismul nu este doar despre a face lucrurile bine, ci despre a nu greși deloc. Când standardele sunt nerealist de ridicate, frica de a nu le atinge duce la blocaj, amânare sau abandon. Psihologii au descoperit că perfecționiștii au un risc crescut de depresie și auto-sabotaj (Flett & Hewitt, 2002).

  3. Sindromul impostorului
    Persoanele care se simt „impostori” consideră că nu merită succesul sau poziția lor și trăiesc cu teama constantă de a fi „demascate”. Din această cauză, pot inconștient sabota oportunitățile care le-ar valida meritele (Clance & Imes, 1978).

  4. Programe mentale din copilărie
    Mesaje negative primite în copilărie, precum „nu meriți” sau „nu ești suficient de bun”, pot deveni convingeri limitative care influențează deciziile și comportamentele la maturitate. Auto-sabotajul devine un mod de a confirma aceste „profeții”.

Cum poți ieși din cercul auto-sabotajului?

  1. Identifică tiparul
    Observă momentele în care îți pui singură piedici. Ai tendința să renunți când ești aproape de reușită? Amâni mereu deciziile importante? Scrie-ți aceste comportamente și contextele în care apar.

  2. Explorează rădăcina emoțională
    Ce simți înainte să te sabotezi? Frică, rușine, nesiguranță? Identificarea emoției poate deschide ușa către înțelegerea cauzei reale.

  3. Înlocuiește auto-critica cu auto-compasiune
    Studiile lui Kristin Neff (2011) arată că auto-compasiunea – adică acceptarea greșelilor fără auto-judecată – crește motivația internă și reduce comportamentele distructive.

  4. Stabilește obiective realiste și clare
    Obiectivele vagi sau nerealiste cresc anxietatea și riscul de auto-sabotaj. Împarte obiectivele mari în pași mici și celebrază fiecare progres.

  5. Lucrează cu un terapeut sau coach
    În multe cazuri, auto-sabotajul are rădăcini în traume sau convingeri limitative care necesită un proces ghidat, pentru a fi schimbate.

  6. Învață să tolerezi disconfortul succesului
    Uneori, succesul ne scoate din identitatea familiară („eu nu sunt genul care…”), iar mintea caută să revină la echilibrul cunoscut. Exersează acceptarea progresului ca parte din cine ești.

Auto-sabotajul nu este o alegere conștientă, ci o formă de protecție care își are originea în emoții neadresate. Înțelegerea acestor mecanisme psihologice și lucrul conștient cu ele poate elibera potențialul blocat și deschide drumul către o viață mai autentică și mai împlinită. Iar primul pas este mereu același: observarea cu sinceritate a propriei povești interioare.

Distribuie articolul: