Optimizarea școlilor este un subiect discutat intens în spațiul public din Republica Moldova, atenția asupra temei crescând tangențial în timpul campaniilor electorale. Unii actori de pe scena politică au încercat de mai multe ori folosească subiectul optimizării școlilor ca armă în defavoarea contracandidaților. Totuși, în pofida declarațiilor tari rostite de la tribune, cifrele și realitatea nu pot fi nici modificate, nici interpretate. Am analizat în detaliu ce a însemnat, de fapt, concepția optimizării numărului angajaților din sistemul bugetar, de cine a fost promovată, dar și ce soluții au fost implementate de noi și de alții pentru a nu uita de dreptul copiilor la studii, indiferent de vânturile electorale, notează Agora. 

Cum a început totul…

Concepția optimizării numărului angajaților din sistemul bugetar a fost aprobată în februarie 2008, de Guvernul condus de Zinaida Greceanîi. Șefii de la Ministerul Economiei susțineau atunci că, în urma reformei, ar urma să fie disponibilizați 10.000 de angajați bugetari, în principal din domeniile învățământului și asistenței sociale. Conform proiectului, cu banii economisiți urmau să fie majorate salariile angajaților bugetari rămași.

Conceptul viza, în principal, „crearea şcolilor de circumscripţie” și „organizarea transportului elevilor” din satele mici, unde școlile trebuiau închise. Totuși, propunerea Ministerului Educației, condus în 2008 de Larisa Șavga, făcută cu un an înainte de alegerile din 2009, a fost considerată periculoasă de Serviciul de Informații și Securitate. Fostul director al SIS, Artur Reșetnicov, l-a avertizat pe președintele comunist de atunci, Vladimir Voronin, că inițiativa „şi-a găsit o critică dură atât din partea angajaţilor din sferele bugetare supuse reducerii, cât şi în rândurile opoziţiei, susţinute din exteriorul ţării”. În rezultat, proiectul a fost pus pe pauză.

Optimizarea, în cifre…

La începutul anului școlar 2000/2001, în Republica Moldova erau 1.573 de școli primare, gimnazii și licee în care învățau peste 630.000 de elevi. Cinci ani mai târziu, în țară erau 1.558 de școli, iar numărul elevilor a scăzut cu peste 110.000, până la 519.000. Astfel dacă numărul școlilor s-a redus cu doar un procent, cel al elevilor – cu 17,5%. În următorii ani, procesul de reducere a numărului de școli și mai ales a elevilor care le frecventau se accentuează. La începutul anului școlar 2009/2010,  în Republica Moldova erau 1.512 școli, cu 29 unități mai puține decât în anul când a fost lansată propunerea de optimizare.

Numărul elevilor la începutul anului școlar 2009/2010 era deja mai mic de 415.462 sau cu circa 34% decât la începutul guvernării comuniste. În următorii ani, tendința de reducere a numărului elevilor devenise o tendință, iar în lipsa numărului suficient de elevi – se închideau și școlile. Din anul 2009 și până la începutul anului școlar 2012/2013, numărul școlilor s-a redus cu încă 130 de instituții, iar cele mai multe școli au fost închise în anul de studii 2011/2012 – 62 de unități, adică pe timpul Guvernului Vlad Filat. Din 2009 și până în 2013, numărul școlilor s-a diminuat cu încă aproximativ 70 de unități.

Potrivit Biroului Național de Statistică, la începutul anului școlar 2019/2020, în Republica Moldova erau 1.255 de instituții de învățământ primar și secundar în care studiau doar 333.144 de elevi.

Un calcul simplu arată că, în aproape două decenii, numărul elevilor s-a redus cu aproximativ 300.000, iar cel al școlilor – cu aproape 20%. Datele statistice relevă că, în ultimii 20 de ani, evoluția numărului de școli a depins mai degrabă de numărul de elevi.

Bani vs calitate…

În timp ce autoritățile de la Chișinău puneau accente sporite pe numărul de școli, în lume accentele se pun pe calitatea sistemului educațional. În anul 2016, economiștii de la Banca Mondială atenționau asupra faptului că autoritățile Republicii Moldova cheltuie mai multe resurse pentru acest domeniu, în comparație cu țările similare din regiune și din același grup de venituri. Totodată, experții semnalau că Moldova limitează spațiul pentru investițiile publice, iar cheltuielile înalte pentru educație și sănătate nu sunt transpuse direct în calitatea prestării serviciilor.

Calculele după care se orientau instituțiile de învățământ din Moldova erau simple. Bugetul unei instituţii de învăţământ implică suma calculată în funcţie de numărul de elevi, normativul valoric stabilit pentru un elev fiind de 6.282 de lei, la care se adaugă suma de 380.285 de lei, alocată fiecărei instituţii. Instituţiile mici – școlile primare cu un număr de până la 41 de copii și gimnaziile cu mai puţin de 91 de elevi – sunt finanţate după o formulă specială.

Introducerea noii formule de finanțare per elev își propunea să favorizeze școlile cu un număr mai mare de școlari. În urma aplicării acestei metodologii de finanțare, se preconiza ca școlile cu un număr mare de elevi să aibă posibilitatea de a consolida baza tehnico-metodică a școlii, dar și infrastructura instituției de învățământ. Aceasta este formula utilizată și în prezent.

Pentru a citi articolul în întregime, accesează Agora. 

 

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: