Într-o perioadă în care cotidianul ne apasă cu griji, termene-limită și știri grele, o seară la teatru care promite deconectare totală este o gură de oxigen rară. Iar montarea piesei „Primadonele” de la Teatrul Național „Satiricus I. L. Caragiale” reușește exact asta: să umple sala de un râs contagios, sincer și fără opreliști, de la prima până la ultima scenă.

Comedia scrisă de dramaturgul american Ken Ludwig este un omagiu adus farselor clasice și teatrului în teatru. În viziunea regizorului georgian Kakha Gogidze, care semnează atât regia artistică, cât și scenografia, piesa capătă un ritm alert, aproape muzical, fără timpi morți. Povestea celor doi actori britanici faliți, Leo și Jack, rătăciți prin sălile prăfuite ale provinciei americane, pornește dintr-o disperare financiară absolut comică. Aflând că excentrica și muribunda Florence Snyder își caută nepoatele de mult pierdute pentru a le lăsa o moștenire colosală, cei doi recurg la trucul clasic al travestiului: se deghizează în „Maxine” și „Stephanie”.

Ceea ce urmează este o avalanșă de încurcături scenice, în care planul mercantilelor „nepoate” este dinamitat de dragoste, confuzii identitare și replici sclipitoare.

Roman Malai (Leo) și Gheorghe Gușan (Jack / asistent de regie) fac pe scenă un tandem actoricesc formidabil. Transformarea lor în cele două femei sofisticate, dar stângace pe tocuri și în rochii somptuoase, nu alunecă niciodată în vulgaritate sau caricatură ieftină. Comicul lor izvorăște din contrastul permanent dintre orgoliul masculin și acrobaticile vestimentare la care sunt supuși. Chimia dintre Roman Malai și Alexandrina Grecu (Meg, moștenitoarea inocentă și pasionată de teatru) oferă spectacolului o notă caldă, romantică, ce echilibrează perfect farsa.

Galeria de personaje din jur susține impecabil tempoul: Nadia Crîlova aduce pe scenă o Audrey naivă și spumoasă, Pavel Lupăcescu îl conturează excelent pe rigidul Duncan, iar aparițiile bătrânei Florence (Irina Rusu), ale pedantului doctor Myers (Ion Grosu) și ale lui Artur (Eugeniu Matcovschi) amplifică absurdul fiecărei scene.

Un merit deosebit îi revine Ecaterinei Salimova pentru costumele spectaculoase, ingenios gândite pentru schimbările rapide de identitate, dar și scenografiei aerisite gândite de Kakha Gogidze, care le oferă actorilor libertatea de mișcare necesară unui slapstick impecabil executat.

„Primadonele” de la Satiricus este un spectacol proaspăt, generos și lipsit de pretenții elitiste – o comedie pură, jucată cu o poftă molipsitoare de viață, care demonstrează că teatrul are și nobila menire de a vindeca prin zâmbet. Dacă sunteți în căutarea unei seri în care să uitați de tot și să vă bucurați de actorie de calitate, spectacolul acesta merită o vizită obligatorie.

Distribuie articolul: