Culori vii, covor galben sub picioare și sunetul răsunător al frunzelor ce cad din copaci. Așa sunt toamnele în Moldova. Deși în poeziile lui Bacovia, ele sunt total diferite. Deci, să vedem ce ne spun fotografiile. 

Am făcut o plimbare prin centrul capitalei, sau cum mai zic eu, am ieșit la vânătoare. La vânătoare după culori, atmosferă și liniște. Drumul a început de la Universitatea de Stat, unde am observat câteva locuri, pe care nu am putut să le trec cu vederea.

Pentru că cerul era un pic înnorat, culorile pastelate au decorat fotografiile într-un mod deosebit. Iar gălăgia traficului, conversațiile dintre oameni și neliniștea tinerilor, a conferit o atmosferă specifică Chișinăului, atât de viu și mereu în mișcare.

Adio, pică frunza
Şi-i galbenă ca tine, –
Rămâi, şi nu mai plânge,
Şi uită-mă pe mine.
George Bacovia

Cineva își savurează cafeaua la balconul restaurantului, cineva alearga printre oameni, iar eu – imortalizez aceste momente. Am prins toamna la ungher, în toată splendoarea sa.

La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, şi monoton…
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.
George Bacovia

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: