PAS a decis să meargă cu Vasile Tofan drept candidat la funcția de prim-ministru. Nominalizarea nu apare din senin. Tofan și-a încălzit candidatura cu o postare programatică despre un „Milei de Moldova”, publicată imediat după demisia lui Alexandru Munteanu, care nu era doar o reflecție asupra economiei. Era o ofertă politică și, probabil, o cerere publică de mandat. Tofan spunea, în esență: accept să intru în Guvern doar dacă există un acord pentru măsuri dure, inclusiv reduceri în sectorul public, privatizări, reformarea pensiilor, flexibilizarea concedierilor și schimbarea sistemului fiscal. Asta îl face diferit de imaginea clasică a tehnocratului neutru. Tofan este un tehnocrat libertarian, cu o viziune ideologică destul de clară: stat mai mic, proprietate privată, mai puține reglementări și mai multă libertate pentru companii. Postarea a stârnit controverse și actualul premier desemnat a trebuit să dea explicații pe marginea ei, o poziție de start departe de a fi favorabilă. Estimăm că principiile enunțate de Tofan nu vor fi realizate decât parțial, în cel mai bun caz. Totuși, aceste idei nu sunt automat bune sau rele.

Problema este dacă PAS chiar i-a oferit mandatul să le aplice sau doar are nevoie de un nou profesionist din exterior, cu imagine bună, care să preia responsabilitatea pentru următoarea perioadă dificilă. Riscul unui „Munteanu 2.0” este mai real ca niciodată. Munteanu nu a livrat și nu din lipsă de studii sau experiență economică. A intrat într-un sistem politic pe care nu îl controla, cu o echipă în mare parte moștenită, cu o înțelegere superficială a “durerilor poporului” și cu o comunicare care nu a reușit să explice nici ce vrea să schimbe, nici de ce a plecat. Așteptarea socială largă, dar și trollingul din partea opoziției îi ghida pe cei din PAS să aleagă un candidat la premier din rândurile celor care au fost votați de popor.

 

Din păcate, rating-ul personal, dar poate și frica de asumarea acestor responsabilități au triumfat. Așadar, Tofan va porni cu aceleași întrebări ca și Munteanu. Își va putea alege singur miniștrii? Va avea oameni loiali programului său sau echilibrelor interne ale PAS? Va putea concedia un ministru slab? Va avea susținerea partidului și atunci când reformele vor afecta funcționari, primari, agricultori sau alte grupuri importante electoral? Și mai există o problemă: ordinea reformelor. Oarecum robotic, acesta ne-a prezentat o viziune radicală libertariană, care ar presupune creșterea vârstei de pensie, impozite mai mici pentru business, dar și eficientizare a cheltuielilor de stat. Cu excepția ultimului punct, sunt reforme nepopulare, dar toate pot fi argumentate economic. Dar nu poți începe reforma cerând din nou bani și sacrificii de la cetățeni.

Trebuie să începi din interiorul statului. Tofan trebuie să primească mână liberă la întreprinderile de stat: audituri reale, consilii de administrație depolitizate, contracte publicate, salarii justificate și management profesionist. MoldATSA ne-a arătat ce se întâmplă când companiile publice devin surse de privilegii și sinecuri. Dacă înainte de a majora taxe sau tarife nu tai risipa, posturile inventate și schemele din instituții, reforma își pierde legitimitatea. Mai are și o problemă simbolică. Modelul Milei poate fi catastrofal dacă e copiat mecanic.

Moldova negociază aderarea la Uniunea Europeană. De asta, o serie de propuneri de-ale lui Tofan pur și simplu nu pot fi acceptate. Moldova nu poate elimina controale și reglementări la întâmplare, pentru că în paralel trebuie să implementeze standardele europene. Reforma trebuie să reducă birocrația inutilă, nu și capacitatea statului de a controla siguranța alimentară, concurența, mediul sau utilizarea banilor publici. Aici comunicarea devine esențială. Nu putem repeta experiența unui premier “mut”. Nu este suficient să spui că tratamentul va fi dur. Trebuie să explici reformele necesare și cum îi vei proteja pe cei mai vulnerabili. Nominalizarea lui Tofan este o alegere “curajoasă”, dar ne întrebăm pentru cine.

El poate avea succes doar dacă PAS i-a oferit putere reală și este pregătit să-și asume politic reformele alături de el. Altfel, poate deveni doar un nou tehnocrat folosit drept paratrăsnet. Acum să vedem ce va descoperi presa de investigație și societatea civilă, ce va propune programul său de guvernare, echipa selectată și planul pentru primele 100 de zile. Acolo vom afla dacă postarea sa a fost un program real sau doar o compunere care i-a garantat nominalizarea.

Distribuie articolul: