Anastasia Nichita cunoscută pentru performanțele sale sportive,  ascunde în inima sa o copilărie destul de grea, cu violență, sărăcie și multe lacrimi. Campioana a povestit în cadrul filmului documentar „Drumul spre Paris” despre drama trecutului. Copilăria sa a fost nici pe departe fericită, plină cu ceartă, neînțelegeri și bătăi. 

Cu lacrimi în ochi, Anastasia se pare că s-a întors din nou în trecut și a povestit despre anii dramatici ai vieții. Tânăra a fost mai mult în grija bunicii, mama fiind nevoită să plece peste hotare, fugind de un soț violent. Anastasia și fratele său erau mai mereu martori ai bătăilor, iar uneori aceștia încercau să-și apere mama de pumnii tatălui.

Tata nu venea câte o săptămână acasă, venea la sfârșit de săptămână, nu aducea bani. . .
Mama lucra servitoare, unicul salariu era al ei, de 200 sau 300 de lei.
Îmi amintesc mai mult situațiile care au fost între părinți, neînțelegerile, certurile pe care le vedeam când tata venea beat acasă și o bătea pe mama.
Mă băgam în fața mamei și îl rugam pe tata să mă bată. Mama a hotărât să plece peste hotare. Dacă rămânea în Moldova cred că nu mai era să fie printre noi, pentru că bătăile pe care le avea erau destul de serioase. Eu am rămas cu fratele în grija bunicii.

Își amintește că erau zile în care produsele de igienă sau produsele alimentare erau un lux. Nu aveau bani nici pentru strictul necesar, tocmai atunci Anastasia a decis să practice luptele.

Tânăra își amintește că din cei 200 de dolari câștigați la o competiție, a umplut masa de sărbătoare cu bucate. Acum, după ce mama tinerei a revenit acasă, cele două nu mai comunică. Relația lor s-a destrămat total, chiar nici măcar nu primește felicitări cu ocazia zilei de naștere din partea mamei.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: