Vicecampioana olimpică Anastasia Nichita a discutat despre lupta pentru medalia de aur cu sportiva japoneză Tsugumi Sakurai la Jocurile Olimpice de la Paris.

Într-un interviu acordat lui Dorin Galben, Anastasia a dezvăluit greșelile pe care le-a făcut în duelul final, tactica adversarei sale și specificul luptelor cu sportivii japonezi. „Încercam să fac ceva, dar nu reușeam, ea era bine blocată, foarte solidă în apărare, și îmi era foarte greu,” a spus Anastasia, scrie UNIMEDIA.

Ea ca sportivă, cred că este unica japoneză care nu intră în picioare, ea apucă brațul drept. Eu am pus tactica să nu mi-l apuce și cumva m-am focusat prea mult pe braț și am uitat de picioare, iar ea a prins acest moment, mi-a apucat odată piciorul, a doua oară, astfel practic toate punctele au fost de la picioare. Eu sunt obișnuită să dau picioarele și de acolo să mă lupt, cu japonezele și chinezele acest lucru nu merge, fiindcă ele dacă îți apucă piciorul, ți-l rup. La ele baza e intrarea în picioare, toate antrenamentele sunt în picioare, aceasta e baza, e tehnica lor. În timpul luptei îl auzeam și pe Valeriu dintr-o parte, care îmi striga: „Acum e timpul, încearcă!”. Încercam să fac ceva, da nu puteam, ea era blocată, foarte bine stătea în apărare, îmi era foarte greu. Japonezele, în genere, sunt numărul unu la lupte, din șase categorii de greutate care au fost, patru au devenit campioane olimpice și două au luat bronzul.

Când am văzut că e 6-0, am zis că nu mai pot schimba nimic, e greu, doar „tuș”, însă să prinzi japoneza la „tuș” este foarte greu, ea ar fi trebuit să încerce, însă ea a stat, a avut o tactică foarte bună, pusă la punct”, a povestit sportiva.

Întrebată ce ar schimba, dacă ar avea posibilitatea să repete lupta cu Tsugumi Sakurai, Anastasia Nichita a spus:

„Dacă aș putea schimba ceva, era să lucrez mai mult la apărare. Chiar primele două puncte pierdute, am vrut să fac un procedeu, m-am dus peste mine și m-am închis, dar trebuia să mă duc înspre ea, a fost prima mea greșeală. A doua greșeală – într-un moment dat umărul meu s-a ferit, apoi s-a pus la loc, ea prins acest moment și a luat încă două puncte, iar următoarele două le-a luat după ce mi-a intrat în picior.

Nu pot să zic că am frică de japoneze, dar undeva, în subconștient, ea este. Ele se antrenează de la 3 ani, iar disciplina e pe primul loc. La noi dacă un sportiv ea o medalie, undeva începe să se relaxeze, la ele nu există așa ceva, asta face diferența.

Aș fi preferat să lupt cu americana în finală, era să o fac mult mai bine. Eu cu japonezele nu pot lupta, m-am întâlnit cu ele de șapte ori și doar de trei ori am câștigat”, a mărturisit sportiva.

 

 

Distribuie articolul: