Alina Țurcanu este actriță, dar și directoarea Teatrului Național „Eugene Ionesco”. Aceste două funcții o fac să interacționeze cu lumea frumosului în fiecare zi și să gestioneze o echipă de oameni talentați pentru a bucura publicul cu spectacole de calitate. Despre cum e să fii actriță și directoare, despre lecțiile învățate și provocările zilnice ne-a povestit într-un interviu exclusiv realizat de Ea.md. 

Detalii despre spectacolele acestei săptămâni găsiți pe pagina de Facebook: Teatrul Național Eugene Ionesco. Informații despre bilete aflați la casa teatrului (telefon 022-233-833 / 079-233-833) sau pe iticket.md. 

Alina povestiți-ne despre cum v-ați regăsit și integrat în lumea teatrului?

„Nu am cunoscut altă lume decât cea artistică, atât în calitate de actriță sau pedagog, cât și de regizor sau director de teatru. Mă consider fericită regăsindu-mă printre ei – oameni sufletiști, empatici, onești, căci altfel nu reușeam să țin piept realității cotidiene. În ce privește destinul meu, consider că noi nu decidem ce vom deveni. Parcursul meu a fost strâns legat de literatură, dans și teatru, principalele mele pasiuni, iar părinții mei erau oameni simpli, ce nu aveau nicio legătură cu aceste domenii.

Arta mi-e casa, locul unde mă regăsesc printre ai mei. Integrarea în acest domeniu a fost de durată, căci până am ajuns să pot afirma cu voce tare că sunt actriță, pedagog sau regizor de estradă mult timp a trecut. Fiecare dintre aceste meserii necesită un studiu riguros, multă pasiune și dedicație, iar odată însușite ele m-au ajutat  fiind într-o funcție mai puțin creativă, cum ar fi cea de director”, povestește Alina Țurcanu.

Cât de dificil vă este să conduceți o echipă formată din oameni care gândesc în afara tiparelor, ori ăsta este un mit despre actori?

„Artiștii se deosebesc prin  modul de a vedea și a înțelege lumea înconjurătoare, iar actul public învață actorii să devină liberi și curajoși pentru a-și depăși propriile limite. Cu toate acestea, voința de a ieși din tipare poate fi câteodată în detrimentul demersului  artistic al teatrului. Atunci actorii sunt nevoiți să-și găsească un alt spațiu de artă pentru a putea fi ei înșiși. Totuși, am observat că majoritatea oamenilor de creație se remarcă  prin  modestie și lasă creațiile lor să vorbească despre talent și iscusința artistică”, spune directoarea Teatrului Național „Eugene Ionesco”.

Teatrul înseamnă mult talent și pasiune, iar dumneavoastră interacționați cu actorii în fiecare zi, ce lecții ați învățat de la ei?

„Actualmente sunt director și actriță, de aceea cunosc pe propria-mi piele ce înseamnă crearea unui rol și așteptările, aspirațiile, problemele cu care se confruntă actorii în acest proces. În acest sens, știu că sunt vulnerabili, având nevoia de a fi iubiți și protejați. Prin urmare, am învățat că detaliile și atenția contează, iar dragostea și empatia unește un colectiv și îl inspiră spre creație. Mai mult de atât, am învățat că banul contează, dar nu dictează, deoarece unii actori pot pleca din teatru fiind dezamăgiți de persoane care au puterea de a decide parcursul lor artistic, dar ușile inimilor rămân zăvorâte. Am învățat că actorii suferă mult, sunt niște visători incurabili, nebunatici și foarte haioși”, povestește aceasta.

 

Dacă ar fi să identificați cea mai mare provocare a muncii pe care o faceți zilnic la teatru, care ar fi aceasta?

„Poți fi provocat doar când te lași provocat! Diverse probleme apar în fiecare zi, însă am multă răbdare și nu mă las pradă acestora. Am alături de mine o echipă de profesioniști care își fac datoria – toți, fiecare știe ce are de făcut, iar eu am încredere în ei. În acest moment, provocarea cea mare este zăpușeala din birou și din clădire, însă vom găsi soluții neapărat pentru a remedia această problemă”, spune aceasta.

Chiar dacă actorul este o fire creativă, s-ar putea ca uneori chiar și el să-și piardă inspirația și să fie lipsit de energie creatoare, cum interveniți în astfel de momente?

„Oprim spectacolul și așteptăm să apară  inspirația! Glumesc, desigur, inspirația nu vine fugulița la ordinul directorului, ci doar comunicarea autentică dintre actori poate inspira atunci când aceștia sunt lipsiți de energie creatoare. Actorul trebuie să joace inspirat la fiecare spectacol, aceasta fiind o deprindere ce se formează încă de pe băncile școlii teatrale. Mai mult de atât, fiecare din noi își creează pe parcursul anilor  propriile deprinderi psiho-fizice pentru a intra în rol, detectând în sine propriul mecanism pentru mofturoasa inspirație. Această meserie cere seriozitate, dăruire și curaj. Înainte de a începe spectacolul creăm cercul magic, toți actorii prinzându-se de mâini și concentrându-se la ceea ce urmează să aibă loc pe scenă – actul  artistic, de fiecare dată ca prima dată. Energia pe care o primim o transmitem partenerilor de scenă, de asemenea gândurile și trăirile legate de personaj – acestea toate ajută la crearea unei atmosfere prielnice inspirației. Dar, fără semnul crucii și o rugăciune  înainte de  începerea spectacolului nu am ieșit niciodată, căci fără Dumnezeu nu am ce căuta pe scenă”, povestește Alina Țurcanu.

Detalii despre spectacolele acestei săptămâni găsiți pe pagina de Facebook: Teatrul Național Eugene Ionesco. Informații despre bilete aflați la casa teatrului (telefon 022-233-833 / 079-233-833) sau pe iticket.md.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: