Alexei Repede este Preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Moldoveni de Pretutindeni. Putem să-i zicem „om de succes” și nu vom greși. A avut curajul să abandoneze o carieră bună în media de la Chişinău şi să schimbe tot. Casa, oraşul, școlile copiilor, meseria. Şi i-a reuşit. După multe lupte cu timpul, cu circumstanţele, cu politicienii, cu specialiştii în a pune piedici, lupte pentru un loc demn sub soarele măgulitor al marilor afacerilor din industria petrolului. Moldoveanul este fondatorul REPEDE PRESSURE CONTROL (România) și apare pe coperta celui mai proaspăt număr VIP Magazin din această vară.

Portret repede

„Viața m-a învățat multe lecții care mi-au conturat caracterul. Şi tocmai de asta sunt un om foarte discret și nu îmi place să vorbesc despre mine însumi. Sinceritatea este principala mea trăsătură, îmi place să spun lucrurilor pe nume. Încerc să ofer bunătate și respect, așteptând ca și răspuns același lucru. Uneori însă, sunt omul ce poate lua decizii care să taie în carne vie. Deseori sunt întrebat de unde atâta energie și ambiție. Răspunsul e simplu, nu-mi place să bat pasul pe loc, iar prin proiectele pe care le implementez, încerc să mă depășesc. În marea majoritate am făcut totul repede, însă cele mai importante și de impact decizii au fost gândite și analizate în timp. Nu poți face lucruri serioase și de lungă durată, atunci când iei decizii pripite și nechibzuite…”, declară Alexei Repede în interviul din revista VIP Magazin.

Succesul este relativ

„Pot spune că am avut o carieră bună în jurnalismul din Moldova. Am avut onoarea și norocul să muncesc la cea mai prestigioasă revistă din acele timpuri – revista Chipăruș, care era subordonată Crocodilului din Moscova. Nu eram verificați de autoritățile din Moldova, ci de cei din Moscova. Eram printre puținii jurnaliști care în acea perioadă nu erau membri de partid. Eram liber și puteam să-mi exprim viziunile fără ca cineva să mă amenințe cu retragerea biletului de partid. Toate articolele care rezultau din deplasările pe care le aveam, reflectau adevărata situație din teritoriu. Realitatea era deseori creionată. Iată de ce, ca jurnalist, mi-am propus să scriu doar faptele reale. Nu de puține ori eram chemat de redactorul-șef pentru a mi se explica că astfel de articole nu pot fi publicate. Scriam zeci de foi în care îmi relatam ideile și eram atât de mândru de rezultat, iar a doua zi, rupeam foile și scriam din nou. Eram un perfecționist. Era o adevărată provocare jurnalismul din acea vreme, dar primeam o satisfacție enormă. Așa erau anii ‘90 în jurnalismul moldovenesc”, își amintește protagonistul.

Prietenul… cel de la nevoie

„Da, am vândut apartamentul pe atunci ca să procur medicamente pentru cei de pe baricadele transnistrene. A fost o decizie instantanee. Acolo, pe câmpul de luptă, erau mulți dintre prietenii și colegii mei, adevărați patrioți ai Republicii Moldova. Erau măcelăriți și își pierdeau viața în tranșee. Nu le erau livrate medicamentele necesare, nici măcar cele mai banale – precum iodul sau bandajele. Oamenii de acolo au fost lăsați în voia sorții. Nu am putut să nu iau atitudine. Nici astăzi multe detalii despre momentele din acel conflict nu sunt cunoscute și nu sunt povestite publicului… erau niște scene groaznice. Soția s-a pomenit cu cumpărătorul la ușă. A înțeles decizia mea și m-a susținut în totalitate. Doi ani am trăit în biroul redacției, împreună cu cei patru copii. Nu a fost ușor. Analizând acum, cred că aș fi luat aceeași decizie”, spune Repede în interviul.

Nevoia l-a împins să plece

„Nu am plecat din Moldova din plăcere sau dintr-un moft. Am plecat pentru că am fost amenințat cu privarea de libertate și nu am avut de ales. S-a întâmplat că Bucureștiul a fost cel mai aproape. De asta am venit aici. Am fugit de dracu și am dat de taică-su.

Asta nu a fost prima dată când mi-am schimbat viața într-o noapte. La vârsta de 14 ani am mai făcut-o. Mi-am luat într-un rucsac sandalele primite cadou de Paști, o pereche de pantaloni scurți și am plecat spre Bălți, la o școală profesională… de acolo a pornit viața mea adevărată. Nu era deloc simplu.

Nu sunt omul care a ales drumurile ușoare. Ceea ce sunt astăzi este rezultatul a multor încercări și provocări, a multor speranțe și deziluzii. Nu am cedat niciodată și am reușit să îmi păstrez valorile și principiile, asumându-mi toate riscurile. Negrul nu era întotdeauna smoală, dar încercările prin care am trecut, nu le doresc nici celor mai aprigi dușmani”, spune Alexei Repede.

Un imigrant care a ajuns în Pipera

„Bucureștiul anilor ‘90 era plin de gunoi. A fost extrem de greu. Totuși, România era o țară străină și, ca orice alți străini, eram privit ca un imigrant. Această etichetă am purtat-o cu mine oriunde am mers, fie la instituții de stat pentru acte sau formalități, fie la instituții private. Existau și încă mai sunt multe idei preconcepute despre moldoveni. Am reușit să mă impun doar prin mult profesionalism și insistență.

A fost un drum lung și anevoios… dar, la finalul acestui drum, am obținut un succes vizibil, care a schimbat multe vieți. Am ales să fac business în domeniul utilajelor petroliere. Un domeniu extrem de competitiv și solicitant. Au fost momente de îndoieli care mi-au influențat viteza de dezvoltare, momente în care eram gata să renunț la visul meu de a deveni lider în acest domeniu, pentru că aici oamenii joacă după alte reguli. Nimeni nu-mi oferea nici o șansă. Dar mi-am văzut de drum. Știam sigur că, într-o zi, visul meu de a deveni lider în Europa la proiectare, inginerie, fabricație și servicii tehnice pentru industria petrolului va fi un mare succes. Și așa a fost”, mai povestește interlocutorul în interviul realizat de Rodica Ciorănică.

Vedeți interviul complet în cel mai nou număr VIP Magazin.

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: